O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘lacrimi’

să fim mereu aproape

Îmi zâmbesc atâtea vise, doruri, cuvinte care n-au fost spuse, temeri, îndoieli, lacrimi de căință, atâtea speranțe..

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este jan-boleslaw-czedekowski.jpg

Unele lucruri nu se văd cu inima, dar, ar trebui să le atribuim cea mai frumoasă versiune, sa nu trăim fără rost. Să batem la uși, să cerem. Dacă primim talanți să-i înmulțim, sa nu-i ascundem, sa nu-i păstram pentru noi, în păcat.

Când oamenii pleacă, (oamenii pleacă azi, mâine, și mereu) ne ștergem lacrimile, ne alinăm dorul, fricile,…

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ca40e4f5c29f.jpg

 Atunci când se face liniște se aude

vântul șoptind doina neamului romanesc.

Se vor întoarce într- o zi*

*Zadarnic spera: lacrima amară căci morții nu renasc spre primăvară. Michelangelo

 Cei care rămân plătesc nota, fac curat, alină răni.

Sa pleci e ușor! Să rămâi e greu!

Un gând de prețuire pentru cei care se dăruiesc sincer, profesional!

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este img_7615.jpg

Ne binecuvântează, Doamne!

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este binecuvc3a2nteazc483-sufletul-meu-doamne.jpg

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este img_7600.jpg

 

lacrima

“Dacă vrei să mă uiţi,
Nu încerca să mori,
Mai ales nu încerca să mori –
Știu să cobor ca într-o fântână”

Fântâna purta o coronița de trandafiri,ascundea o poveste… povestea nescrisă a unei vieți  NU…nu o poveste …ci mai multe povestiri… era o fântână săpată în pământ…pardosită cu pietre mari rotunjite…înconjurată în exterior, la suprafața pământului, cu o coronița din aceleași pietre .. si flori 

love

Când izgonit din cuibul veșniciei
întâiul om
trecea uimit şi-îngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii – şi din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul –
Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
„Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
căci vezi – lumina lor mă doare”.

Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-indurare
îi dete – lacrimile. Lucian Blaga

 

You Raise Me Up

„Nu poți face nimic ca să ai stil. Pentru că stilul nu îl ai, ci îl ești.”

1Am fost o filă în cartea ta, iubindu-te fără să ştiu, o frenezie de culori pentru suflet, dar iubindu-te aşa cum ştiu, ţi-aş fi mănunchi de stele,o mângâiere ţi-aş fi. Te-aş ocroti, de lacrimi.

lacrimioare-3

Să vă fie seara ,frumoasa!