O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘literatura’

Scene din viața lui Wlliam Șhakespeare

Istoria își bate joc de cei ce nu o cunosc, repetându-se”, Nicolae Iorga.

Scene din viața lui Wlliam Șhakespeare de Mihnea Gheorghiu. Am terminat de citit în urma cu câteva zile. Mi-sa părut ca istoria se repeta sub alte forme. Esența rămâne. Inteligența regăsită in fiecare ființa vie, este hrănită cu mentalitatea epocii. ”Cerul înstelat deasupra si Legea morala în noi”  Kant. Deși toți venim în lume dintr-o clipa de iubire, ura este mai mare decât iubirea. Deoarece în  iubire nu se știe cine dă și cine primește; dintr- criza morala, de prietenie si tandrețe. Criza de omenesc.

Se spune că ”Omul este sculptura Soarelui si Pământului”

Din carte:

Omul muritor se străduiește să existe de-a pururea. Singurul mijloc pentru aceasta este procreația.

Este ceva, fără îndoiala, rău, in lumea asta, care-I nemulțumea când pe unii, când pe ceilalți, iar pricina acelui rău, nici filosofii, nu o puteau lamuri. Ceva stricat din adânc, care făcea ca bunele însușiri ale omului să nu mai aibă preț si totul sa fie prilej de deziluzie, când, unii, prin păcat se înalță, alții, prin virtute cad.

…iubirea se rătăcește, prieteniile se năruiesc, frații se cearta și se despart dihonii intre provincii, in palate s-a cuibărit trădarea, iar legătura dintre părinti si copii s-a frânt. Atâtea nelegiuiri , intrigi si deșertăciune ne prăvălesc în neliniște și ruină.

 …Datornicul e dus la eșafod

De cămătar. Prin haina zdrențuroasă

Cele mai mici păcate se zăresc

În vreme ce altazul si dantela

Și blănurile scumpe ascund totul

Orânduire ce contravine idealului uman și aspirațiilor poporului englez

Shakespeare înalță un Avertisment:

..Așa sa fie pururi! Cel ce-o duce

În nesfârșit huzur, nesimțitor

La legile omeniei, voi sa-l faceți

Pe pielea lor să simtă ce-I nevoia

Să fie deopotrivă împărțit

Și dulcele si – amarul, între toți,

”ce ai fost tu,în viață omule?

Moșia pe care n-am avut-o din născare

Mi-o dobândesc ușor, pe-un dram de minte

Shakespeare înfierează asemenea specimene.

Noi, tinerii, trăi-vom altă viață !…

În democrația lui Shakespeare  apare consolidarea. In fața acestei răsturnări oamenii ”nu pot alege ce știu din ceea ce nu știu”

Regatul viselor lui rămâne între patru pereți:

”Mi-e biblioteca un întins palat” 

Ce crezi tu…

Ca iubind vei învăța sa iubești!

Iubirea poate fi modelată după propriile preferințe, astfel încât efectele și culorile preferate să capete dimensiunea unei iubiri curate, înălțătoare prin prisma unei frumuseți și sensibilități unice. Atunci când o pierdem îi simțim lipsa și începem să medităm.

  „Ce, tu ești numai pentru privit !
Ce, tu crezi ca moartea e numai pentru murit !
Ce, tu crezi ca soarele e numai pentru răsărit !
Ce, tu crezi ca inima e numai pentru bătut !
Tu crezi ca spirala cochiliei
pentru cornul melcului e numai un scut !
Ce crezi tu, ca ce se crede
e verde din iarba verde !
Ce crezi tu, ca eu si tu
suntem da, sau suntem nu !
Ce crezi tu !
U!” N.Stanescu

Irene Sheri (83)

A nins ca-n basme-aseară
Mai ninge şi acum
Prin albul calm al iernii…

În palma ta întinsă
Căzu un fulg şi nu-i…

femeia,veșnica enigma

„Moralistul este ca ochiul: le vede pe toate, dar nu se vede pe sine.”

Cu toții ne confruntăm cu coborâșuri și cicatrice lăsate pe trupurile noastre, în timp – pentru că fără ele, nu ar fi cu adevărat viată, asa ne călim – devenim mai puternici. Suntem diferiți, dar frumoși… Diversitatea este arta de a gândi independent. De fapt, acest parcurs a vieții înseamnă pași pe care îi facem fără a-i contabiliza. Este conștientizarea deplina a propriului si întregului tau corp si a vieții cu defecte si calității, însușite, ceea ce presupune determinarea. Gratia, gesturile femeii,umple cu prezenta imagesfeminina, fermecătoare, si cele mai inexpresive locuri. Bărbatul este cel care cultiva feminitatea, esența femeii. Fiecare femeie ar trebui sa pună in valoare tot ce are mai frumos, din fructul copt, aroma deosebita, pe care-l decojește bărbatul, pentru al savura. Atunci când gusturile nu se potrivesc, ambii rămân un cu gust amar. Probabil de aceea de-a lungul unei vieții se „decojesc multe fructe”.  😉  „Rol dificil, dar frumos: femeia care suporta cu eleganta o despărțire.”  (Nu, in Romania,dar, sunt si excepții).

“Nu există început si sfârșit  Există doar pasiunea nelimitată pentru viată!”

 Descoperă-te, dăruiește,iubire,dacă merita,dacă e ființa aceea minunata, pe care tu, o adori. Iubirea,sentiment divin ce te poate fericit sau te poate condamna la suferință.

Te voi iubi cu milă şi mirare
cu întrebare şi cu disperare,
cu gelozie şi cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare. A. Paunescu

Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculți?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculți?

Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?

Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-aşteptam. Ana Blandiana

anan

„Apleacă-te peste rânduri

şi citește-mi dincolo de suflet,

Pentru că nu știu să mint

Să pun in versuri ce nu simt.

Întreabă-mă,…

Întreabă-te și spune-mi apoi, …”

Șarmul feminin a avut dintotdeauna, în istorie în moravuri un rol determinant. Femeia muza,  „un pui cu ochi de foc” cum avea sa spună M. Eminescu

femeia-ascunde sub pleoape-o taină”  întotdeauna.

“A mustrare clipind/Te superi doar/Când îngerii trântesc prea tare uşile/Venind sau ieșind.” L.Blaga

Forma corpului feminin, este prin excelenta, sursa de inspirație in arta, Ea este, de asemenea, generatoarea de impresii care sintetizează dragostea: prin încântarea văzului, sufletului, beția gândului … 

DT2161

Pierre – Augustin Renoir,pictor