Scene din viața lui Wlliam Șhakespeare
„Istoria își bate joc de cei ce nu o cunosc, repetându-se”, Nicolae Iorga.
Scene din viața lui Wlliam Șhakespeare de Mihnea Gheorghiu. Am terminat de citit în urma cu câteva zile. Mi-sa părut ca istoria se repeta sub alte forme. Esența rămâne. Inteligența regăsită in fiecare ființa vie, este hrănită cu mentalitatea epocii. ”Cerul înstelat deasupra si Legea morala în noi” Kant. Deși toți venim în lume dintr-o clipa de iubire, ura este mai mare decât iubirea. Deoarece în iubire nu se știe cine dă și cine primește; dintr- criza morala, de prietenie si tandrețe. Criza de omenesc.
Se spune că ”Omul este sculptura Soarelui si Pământului”
Din carte:
Omul muritor se străduiește să existe de-a pururea. Singurul mijloc pentru aceasta este procreația.
Este ceva, fără îndoiala, rău, in lumea asta, care-I nemulțumea când pe unii, când pe ceilalți, iar pricina acelui rău, nici filosofii, nu o puteau lamuri. Ceva stricat din adânc, care făcea ca bunele însușiri ale omului să nu mai aibă preț si totul sa fie prilej de deziluzie, când, unii, prin păcat se înalță, alții, prin virtute cad.
…iubirea se rătăcește, prieteniile se năruiesc, frații se cearta și se despart dihonii intre provincii, in palate s-a cuibărit trădarea, iar legătura dintre părinti si copii s-a frânt. Atâtea nelegiuiri , intrigi si deșertăciune ne prăvălesc în neliniște și ruină.
…Datornicul e dus la eșafod
De cămătar. Prin haina zdrențuroasă
Cele mai mici păcate se zăresc
În vreme ce altazul si dantela
Și blănurile scumpe ascund totul
Orânduire ce contravine idealului uman și aspirațiilor poporului englez
Shakespeare înalță un Avertisment:
..Așa sa fie pururi! Cel ce-o duce
În nesfârșit huzur, nesimțitor
La legile omeniei, voi sa-l faceți
Pe pielea lor să simtă ce-I nevoia
Să fie deopotrivă împărțit
Și dulcele si – amarul, între toți,
”ce ai fost tu,în viață omule?
Moșia pe care n-am avut-o din născare
Mi-o dobândesc ușor, pe-un dram de minte
Shakespeare înfierează asemenea specimene.
Noi, tinerii, trăi-vom altă viață !…
În democrația lui Shakespeare apare consolidarea. In fața acestei răsturnări oamenii ”nu pot alege ce știu din ceea ce nu știu”
Regatul viselor lui rămâne între patru pereți:
”Mi-e biblioteca un întins palat”
feminina, fermecătoare, si cele mai inexpresive locuri. Bărbatul este cel care cultiva feminitatea, esența femeii. Fiecare femeie ar trebui sa pună in valoare tot ce are mai frumos, din fructul copt, aroma deosebita, pe care-l decojește bărbatul, pentru al savura. Atunci când gusturile nu se potrivesc, ambii rămân un cu gust amar. Probabil de aceea de-a lungul unei vieții se „decojesc multe fructe”. 😉 „Rol dificil, dar frumos: femeia care suporta cu eleganta o despărțire.” (Nu, in Romania,dar, sunt si excepții).
arta si natura 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.