O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘lumina’

Fata care n-a ştiut să moară

O legendă veche care vine de departe, poate de la începutul lumii.

 “A fost odată un înţelept renumit şi într-o zi un tânăr a venit la el să-i ceară sfat ca să afle calea spre ce-l poate duce spre libertate şi fericire.

Înţeleptul a spus că va trebui să străbată desculţ, drumuri de piatră, să urce stânci ascuţite, să îndure furtunile lumii, arşiţa soarelui. Zăpada, praful pământului îl vor orbi, ploile îl bate, va indura foamea şi setea, trupul şi picioarele îi vor sângera.

Pe drumul acesta va întâlni şapte porţi: prima în diamante, a doua in aur, a treia în argint în bronz si aramă şi aşa mai departe, a patra… a cincea…

Una dintre ele era cea mai căutată, dar el, înţeleptul nu i-a spus care…

Tânărul porni pe drumul de viaţă… Rănit de focul soarelui, de pietrele drumului, înfometat şi însetat, bătu la poarta de diamante, poarta se deschie în faţa lui apăru un deşert, mult mai cumplit decât cel prin care terecu-se până atunci.

Bătu la toate porţile, ajunsese la poarta şapte care era din fier ale cărei încuietori erau ruginite de timp. Era veche urâtă şi tristă.

Speranţa îl părăsi, puse capul lui tânăr pe pragul porţii şi se lasă să moară fără să bată la singura poartă petru care trecuse prin iad.”

Ce era dincolo de Poarta de Fier?

Umbră şi lumină, izvoare cristaline, arbori cu fructe, şi merii în floare. Ce i-a lipsit tânărului? SPERANŢA..

Numai unii vor ajunge la Poarta de Fier. 

 “Fata care n-a ştiut să moară”  absolventa  de Belle Arte, la Bucuresti,a trăit cu speranţa în suflet..  . După întuneric a apărut lumina. (mes années lumière).  În Franţa, La Paris, un om (Daiel Joly)care a crezut în ea şi care a iubit-o a spus:“voi răsturna lumea să te scot de aici, (din Romania ),dar trebuie sa speri si sa ai răbdare” 

 Iubirea a învins ca în toate basmele şi legendele copilăriei.( imagine foto, eu)

DSC08536

Fata care n-a ştiut să moară, Iona Ionescu- Joly . O carte autobiografică scrisă ,la Paris în limba franceză, apoi în limba romana (recomand cartea)

 “Maşina infernului dictatorial descrisă de Ioana Ionescu-Joly seamănă cu sinistrul utilaj al torturii din scenariul Pintilie, o maşină a morţii căreia îi ţin piept cei care nu ştiu sau au jurat să nu moară. Chiar dacă maşina le scrie, la propriu în carne şi în suflet moarte. Scrisul morţi se arata neputincios în fata scrisului vieţii.”

 

 

idei amestecate

“Ce poate salva o lume în care răul produs metodic de om nu mai lasă loc nici unui strop de speranţă? Bineinţeles nimic din elementele lumii paralizate. Si atunci e nevoie de ceva  din afara”

E frumos omul educat, Da! Am stimă pentru el.

Întruna din zile mergeam pe stradă,îngândurată, e felul nostru de a fi,dar în faţa mea a apărut  o doamnă încadrată de doi tipi simpatici,care aveau părul grizonat,purtau haine de vară,impecabile.Doamna, îmbrăcată în pantaloni de culoare verde crud, f.lungi si largi. (sic! la noi ne pas possible,lumea …?) Am privit-o m-a privit şi ea lung, si eu aveam culoare la pantaloni tot verde crud. I-am admirat pentru felul lor elegant, privirea luminoasă, senină. (că nu trăiau în România, am fost convinsă de cum i-am văzut) Îmi venea să-I opresc să le mărturisesc, ca- îmi sunt dragi;acuma regret.

Ca sa fim ca ei ar fi necesar sa nu te consumi pentru nimic, mai ales atunci când convins fiind, ca dreptatea este de partea ta. Sa-ti aperi starea ta de bine*** prin toate mijloacele. Să ne facem ordine în ideii, gândirea sa fie pozitivă.

Din păcate,nivelul de viata scăzut,sub limita admisa,îşi pune amprenta. (Poate asta e cauza tuturor nenorocirilor,nu numai de la noi ,din lume. )

…Si uite ce mai facem; privim la asa zisele vedete,o prostie incomensurabila, cine ce, cum, de ce. Nu mai suntem capabili sa facem delimitare între cultura si incultură.

”Vremurile noastre sunt vremea mediocrității, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacității de a te apuca de treabă și a dorinței de a avea totul de-a gata.”
Feodor Mihailovici Dostoievski

Ei, oare de ce nu vorbeau, la mobile phones? Că la noi, unde te duci toată lumea vb. la telefon, la pâine, în mijloacele de transport, în biserica, dar nu vb. ţipă.

S-a trecut la alta etapa, acuma lumea caută pokemoni; creaturi noi, cineva.. care să ne salveze. Utopie!!! Curioasă din fire mi-e frică să nu mă apuc de căutat miracole! 🙂

Existenta noastră este un peisaj cu dureri,  dar încă mai înfloresc flori în ea.

flori

 

Poetul

Poetul caută dragostea. Femeia pentru el e un mit erotic, o necesitate sufletească, un exerciţiu Michael and Inessa Garmashsufletesc .O creaţie a idealului unui poet mereu înamorat.

 

 “…nici nu ştiu de ce tu eşti parte integratoare a tuturor gândurilor mele, nici mă preocup s-o ştiu, căci nu mi-ar folosi la nimic, dar este o legătură cu tine neexplicabila; de nu între viaţa ta şi a mea, dar desigur între mea şi tot ce te atinge pe tine, între a mea şi răsuflarea ta pe pământ “.M Eminescu

…şi poet şi sărac

Genialul poet, părăsit de toți, fără să se găsească o mână care să-i închidă pleoapele amorțite pentru totdeauna… Iosif Vulcan (Revista Familia)

 “Deasupra-mi teiul sfânt Să-și scuture floarea”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Moda,2016

Marchesa  Collection .

Toate suntem reginele lumii noastre.

Marchesa Fall 2016 collection from New York Fashion Week

Marchesa Fall 2016 collection from New York Fashion Week

Marchesa Spring / Summer 2016 collection at the St. Regis New York for NYFW.

Marchesa Spring / Summer 2016 collection

Marchesa Spring / Summer 2016 collection at the St. Regis New York for NYFW.

Marchesa Spring / Summer 2016 collection

Marchesa Fall 2016 collection from New York Fashion Week

Marchesa Fall 2016 collection from New York Fashion Week

Marchesa Fall 2016 collection from New York Fashion Week

Marchesa Fall 2016 collection from New York Fashion WeekNaeem Khan

Naeem Khan

Indian-American fashion designer Spring / Summer 2016

Moda este în cer, pe stradă, modă este legată de idei, de viaţă, de tot ceea ce ne înconjoară.

Naeem Khan Spring / Summer 2016 collection at New York Fashion Week

Naeem Khan Spring / Summer 2016 collection at New York Fashion Week

Invitaţia la vals – Mihail Drumeş

Invitaţia la vals – Mihail Drumeş, prozator si dramaturg

„Omul care caută iubirea în inexistenţă şi adevărul dincolo de sentimente se loveşte, inevitabil, de umbra întunecată a dragostei.”

„-La ce te gândeşti?
– Cum aş face să ne salvăm iubirea de călăul ei, Timpul?”

Căutând ceva de citit am dat peste acest roman, pe care l-am citi şi l-am mai citit, Romanul „Invitaţia la Vals” este o carte pentru toate vârstele şi timpurile.Scris în anul 1936, opera de o rară sensibilitate, delicateţe a sentimentelor, transpunerea unor episoade posibile în viaţă, de un captivant lirism. Adolescenta un univers complex uneori are gust amar al imposibilităţii împlinirii. Personajele romanului, Tudor Petrican şi Mihaela Deleanu, o poveste de dragoste dintre doi studenţi care se joacă, se iubesc, se lasă în voia pasiunii, iar se joacă, se despart şi mor, din cauza răzbunării şi a orgoliului, două calităţi care, te determină să trăieşti intens, te fac să valsezi pe scena teatrală a vieţii. Da, este frumos, incitant, dar periculos. Romanul o tristă şi adevărată poveste de iubire ornamentată şi cu ficţiune. Cei doi tineri cu mari posibilităţi sufleteşti şi intelectuale, dar al căror înfruntare de orgolii, ambiţii pălesc şi sfârşesc tragic. Jocul dragostei presupune reguli complicate, dure uneori. 

 „Sinuciderea e o boală a sufletului iniţial trebuie dezbătută de forul sperm: conştiinţa”

“Aş fi rămas de o sută de ori şi-aş fi plecat o singură dată. Şi totuşi, am plecat”

“Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi. Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal”

“Marile dureri nu dor la început. Sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă’

„Într-un târziu, printr-o lentă tranziţie, am simţit o apăsare şi pe dinăuntru, şi dinafară. Mă apăsa materialitatea gândurilor prefăcute în plumb, mă apăsau inima îngheţată, aerul pereţii şi tavanul, care stătea să cadă.”

“În gânduri în iubire şi ura, în bucurie şi în suferinţă, în faptă şi în vorbă e pururea vie, pururi… prezenta ea… de acum s-a prăbuşit temelia pe care să clădesc, fapte noi, îmi lipseşte îndemnul, scopul nădejdea, răsplata, visu, tot… tot…!”

EA

“Nu ştiu ce mă durea, muzica sau dragostea? Găsisem un sâmbure de fericire chiar în lacrimi”

Titlul romanului a fost dat dupa Carl Maria von Weber,Invitation à la Valse,

“Pasiunile fug de lumină ― lumina le omoară”