O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘lumina’

Fata care n-a ştiut să moară

O legendă veche care vine de departe, poate de la începutul lumii.

 “A fost odată un înţelept renumit şi într-o zi un tânăr a venit la el să-i ceară sfat ca să afle calea spre ce-l poate duce spre libertate şi fericire.

Înţeleptul a spus că va trebui să străbată desculţ, drumuri de piatră, să urce stânci ascuţite, să îndure furtunile lumii, arşiţa soarelui. Zăpada, praful pământului îl vor orbi, ploile îl bate, va indura foamea şi setea, trupul şi picioarele îi vor sângera.

Pe drumul acesta va întâlni şapte porţi: prima în diamante, a doua in aur, a treia în argint în bronz si aramă şi aşa mai departe, a patra… a cincea…

Una dintre ele era cea mai căutată, dar el, înţeleptul nu i-a spus care…

Tânărul porni pe drumul de viaţă… Rănit de focul soarelui, de pietrele drumului, înfometat şi însetat, bătu la poarta de diamante, poarta se deschie în faţa lui apăru un deşert, mult mai cumplit decât cel prin care terecu-se până atunci.

Bătu la toate porţile, ajunsese la poarta şapte care era din fier ale cărei încuietori erau ruginite de timp. Era veche urâtă şi tristă.

Speranţa îl părăsi, puse capul lui tânăr pe pragul porţii şi se lasă să moară fără să bată la singura poartă petru care trecuse prin iad.”

Ce era dincolo de Poarta de Fier?

Umbră şi lumină, izvoare cristaline, arbori cu fructe, şi merii în floare. Ce i-a lipsit tânărului? SPERANŢA..

Numai unii vor ajunge la Poarta de Fier. 

 “Fata care n-a ştiut să moară”  absolventa  de Belle Arte, la Bucuresti,a trăit cu speranţa în suflet..  . După întuneric a apărut lumina. (mes années lumière).  În Franţa, La Paris, un om (Daiel Joly)care a crezut în ea şi care a iubit-o a spus:“voi răsturna lumea să te scot de aici, (din Romania ),dar trebuie sa speri si sa ai răbdare” 

 Iubirea a învins ca în toate basmele şi legendele copilăriei.( imagine foto, eu)

DSC08536

Fata care n-a ştiut să moară, Iona Ionescu- Joly . O carte autobiografică scrisă ,la Paris în limba franceză, apoi în limba romana (recomand cartea)

 “Maşina infernului dictatorial descrisă de Ioana Ionescu-Joly seamănă cu sinistrul utilaj al torturii din scenariul Pintilie, o maşină a morţii căreia îi ţin piept cei care nu ştiu sau au jurat să nu moară. Chiar dacă maşina le scrie, la propriu în carne şi în suflet moarte. Scrisul morţi se arata neputincios în fata scrisului vieţii.”

 

 

idei amestecate

“Ce poate salva o lume în care răul produs metodic de om nu mai lasă loc nici unui strop de speranţă? Bineinţeles nimic din elementele lumii paralizate. Si atunci e nevoie de ceva  din afara”

E frumos omul educat, Da! Am stimă pentru el.

Întruna din zile mergeam pe stradă,îngândurată, e felul nostru de a fi,dar în faţa mea a apărut  o doamnă încadrată de doi tipi simpatici,care aveau părul grizonat,purtau haine de vară,impecabile.Doamna, îmbrăcată în pantaloni de culoare verde crud, f.lungi si largi. (sic! la noi ne pas possible,lumea …?) Am privit-o m-a privit şi ea lung, si eu aveam culoare la pantaloni tot verde crud. I-am admirat pentru felul lor elegant, privirea luminoasă, senină. (că nu trăiau în România, am fost convinsă de cum i-am văzut) Îmi venea să-I opresc să le mărturisesc, ca- îmi sunt dragi;acuma regret.

Ca sa fim ca ei ar fi necesar sa nu te consumi pentru nimic, mai ales atunci când convins fiind, ca dreptatea este de partea ta. Sa-ti aperi starea ta de bine*** prin toate mijloacele. Să ne facem ordine în ideii, gândirea sa fie pozitivă.

Din păcate,nivelul de viata scăzut,sub limita admisa,îşi pune amprenta. (Poate asta e cauza tuturor nenorocirilor,nu numai de la noi ,din lume. )

…Si uite ce mai facem; privim la asa zisele vedete,o prostie incomensurabila, cine ce, cum, de ce. Nu mai suntem capabili sa facem delimitare între cultura si incultură.

”Vremurile noastre sunt vremea mediocrității, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacității de a te apuca de treabă și a dorinței de a avea totul de-a gata.”
Feodor Mihailovici Dostoievski

Ei, oare de ce nu vorbeau, la mobile phones? Că la noi, unde te duci toată lumea vb. la telefon, la pâine, în mijloacele de transport, în biserica, dar nu vb. ţipă.

S-a trecut la alta etapa, acuma lumea caută pokemoni; creaturi noi, cineva.. care să ne salveze. Utopie!!! Curioasă din fire mi-e frică să nu mă apuc de căutat miracole! 🙂

Existenta noastră este un peisaj cu dureri,  dar încă mai înfloresc flori în ea.

flori

 

Poetul

Poetul caută dragostea. Femeia pentru el e un mit erotic, o necesitate sufletească, un exerciţiu Michael and Inessa Garmashsufletesc .O creaţie a idealului unui poet mereu înamorat.

 

 “…nici nu ştiu de ce tu eşti parte integratoare a tuturor gândurilor mele, nici mă preocup s-o ştiu, căci nu mi-ar folosi la nimic, dar este o legătură cu tine neexplicabila; de nu între viaţa ta şi a mea, dar desigur între mea şi tot ce te atinge pe tine, între a mea şi răsuflarea ta pe pământ “.M Eminescu

…şi poet şi sărac

Genialul poet, părăsit de toți, fără să se găsească o mână care să-i închidă pleoapele amorțite pentru totdeauna… Iosif Vulcan (Revista Familia)

 “Deasupra-mi teiul sfânt Să-și scuture floarea”