poeta iubirii

LILIANA SPĂTARU

Dumnezeu este iubire . „un lung imn închinat iubirii”. “Vine o vreme când cuvintele tac./ Doar ochii vorbesc./ Din adâncuri/ Pasărea albă își pregătește/ Zborul înalt/ Întru iubire”

Să ningem împreună/ Fără de opreliști/ Tot albul iernii/ În flori de cais!/ Să ningem cocori/ Şi nuferi/ Într-un cuprins de poveste”

Carlos-Giner

“Când vei auzi ploaia/ să te gândești la mine./ E tot ce-ți cer/ fără cuvinte/ Şi nu vei ști unde sunt/ Şi nimeni nu va ști unde sunt/ Şi nimeni nu va ști/ Că din lumea asta/ Eu am fugit de mult/ Cu heruvimii…” 

Într-un sărut/ Vei ști că am păstrat tăcerea /…/ Te voi mângâia pe creștet/ Şi toată lumea va fi a mea./ Şi mai presus de cuvinte,/ Şi mai presus de ființă/ De frumusețea ta// Voi fi mereu îndrăgostită” (Într-un sărut).

 „Eu sunt la marginea tuturor lucrurilor./ Până la nemărginire ești Tu, cu iubirea.// Eu sunt la margine de ceas, la margine de verde,/ Tu ești cumințenia anotimpurilor.//

 Eu mă hrănesc din lumina pământului/ deși e-ntunecat de atâtea strigăte!// Mai târziu dansez în zori cu fluturii./ Pe umerii macilor și ai vântului, vara//”

Am aruncat cu flori și fluturi după tine…

„…Totul lasă urme… ”Soarele„ „Şi vântul cenușiu”… „și Ploaia,…”

„Autoportret într-o oglindă spartă”, Octavian Paler se întreabă: „M-am înșelat, oare, crezând că destinul este, în bună măsură, o consecință a caracterului nostru? 

  „Fiecare om are haosul său personal… Să pun puțină ordine. Dar cum? Lăsându-mă în voia stărilor de moment și amintirilor? Când te privești într-o oglindă spartă, e singurul mijloc probabil” (Octavian Paler, 2015)

 Ochii critici ai celui care a trecut prin diferite provocări ale vieții , are o privire melancolică, cioburile memoriei trecutului, odată cu trecerea anilor. Realismul analitic este de un realism crud: se consideră ”defensiv și necomunicativ, introvertit, visător, sentimental și singur, melancolic, narcisist și pesimist, timid și singur, sfios, inhibat, ursuz, panicat, egoist, plin de îndoieli”

Digul

Solstițiul de vară

Imagini din oraș.

Am scăpat de pandemie, să zicem, acuma universul indescriptibil, devine conștient de gloria și măreția sa, și ne pedepsește, el fiind creația cuiva….?

Dacă nu ştii să recunoşti iarba după verde şi apa după sete, atunci nu-i va fi nimănui dor de tine. N. Stanescu

Irisul sa născut din curcubeu, atunci întreaga lume a fost captivată de frumusețea lui celestă! Irisul a devenit simbolul protecției divine, al credinței și înțelepciunii.

Odata am stiu să zbor…

Dovada n-am, dar îmi aduc aminte. Adrian Popescu

Floarea de foc, undeva, aproape de oraș
Pajiștile străluceau de bucurie, splendid.

Purtau dragoste … petalele de trandafir

Softness and Light

„Să vezi lumea într-un bob de nisip, raiul într-o floare, să ţii infinitul în palmă, şi eternitatea să o petreci într-o oră, aceasta este viaţa!”

Plouă cu patimi, ploua cu vânt pe stânci, pe coji uscate de copac; prin holde macii ardeau cu iubirea trăită în vise, s-au stins; a început să îmi placă norul şi vântul, dorul sfărâmat în cuvinte şi fericirea din umbră. Rămâi, cât poți, în partea cea mai luminoasă a îndoielilor tale. Cunosc ce poate fi lumina: – „Totul mi se pare că are greutate, chiar și lumina. Numai farmecul femeii iubite este imponderabil.”  Cuvintele sunt făcute să le pricepi, romanele sunt scrise pentru a ne face vise si povesti, din tăcere. Sunt pasiunile noastre de a descoperi culoarea vieţii