visuri pe apă

Natura i-a spus femeii: fi frumoasă, dacă poți, înțeleptă dacă vrei, dar ar trebui să fi prudentă.

Privim cu bucurie – spre apa care spală păcatele lumii. I-am simțit din plin ”botezul”, anul trecut, în Insula Creta. Marea Neagra era agitată, eu stăteam rezemată de o stâncă, aproape de mal. La un moment dat valul mării s-a izbit de blocul de piatra cu putere, apa ajunsese cu mult, peste mine. O rusoaica a imortalizat momentul. Se vede doar o siluetă prin pânza de apa care cade. Am o imagine inedita.

Un strălucitor ochi de smarald; este marea.

Aerul este mut în mod misterios,

un oftat vag rătăcește în tăcere,

undeva peste mări – trăiesc visuri, petale de dorințe, pe apă .

Castelele de nisip – construite cu ușurință și dărâmate la fel de ușor.

Deasupra acestui cer satinat în albastru-închis, pescăruși zboară grațioși.

Flaubert înainte de a muri a spus: ”Închideți fereastra e prea frumos” aruncând o privire spre acest pământ de neînlocuit. (din Camus citire)

Soarele se înălță pur și simplu, inundă și copleșește întreaga lume.

Undeva peste mări există vară. Aș vrea și eu acolo…

MARK KEATHLEY, artist