dor de mare

Ador zorii când totul este liniștit. Vise, doar vise.

Apa mării avea o transparenta fermecătoare, flori micuțe albastre în apă sclipeau cu reflexe albăstrui. Deasupra apei erau flori sub apă erau safire, care acopereau stanca cu pietre scumpe, ramuri verzi acopereau stâncile ca niște filigrane.

Marea este fascinantă, marea ucide, sperie, este înțeleaptă și blândă, și puternică și imprevizibilă. 

Este dificil să găsești în natură ceva mai frumos și maiestuos decât elementul mării, strălucind în diferite culori, sunând – atrage și fascinează. Imaginea mării a fost cântată de poeți, artiștii au pictat marea, melodiile și ritmurile valurilor sale au ajuns pe notele muzicale ale operelor multor compozitori. „Dialogul vântului și al mării” „Jocurile de val” atmosferă dramatică. Poemul simfonic „Marea” a fost scris de C. Debussy – impresionat de contemplarea Mării Mediterane și a oceanului, după cum a recunoscut însuși compozitorul Poemul simfonic „Marea” a fost scris de C. Debussy.

„Jocurile de val” – senine și vesele.

Când marea…

Când marea turbează de valuri împinsă

                        Şi-şi scutură coama de spume şi vânt,

                        Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă,

                        Când tunete cânt;

                        Atunci printre nouri, prin vânt şi prin unde

                        O rază de aur se toarce uşor

                        Şi-n fundul sălbatec al mării pătrunde

                        Prin vânt şi prin nor.

În fundul cel umed al mării turbate,

                        În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,

                        Luceşte o steauă în piatră schimbată,

                        În mărgăritar.

                        E-amantul a stelei ce palidă trece

                        Şi-aruncă prin nori a ei rază de nea,

                        E-amantul căzut dintre stele, ce rece

                        În mare murea. M. Eminescu

marea

Mă încântă nespus de mult marea. Anul acesta mi-sa părut drumul prea lung, să ajung la EA. Am renunțat în ultimul moment. Iubesc și muntele la fel de mult. Priveliști minunate, aer curat, verde 🌿🌳🌲🍃🌼 , în măreția naturii. Aș vrea să pot muta munții din loc, mai aproape de orașul în care locuiesc; o să încerc, în luna care vine.💚

Marea răspândește pe suprafața albastră, liniște.💙

Marea înțelege totul, cicatrizează rănile ,dansează în sine, sparge valurile pe țărm, dănțuire de spume, în melodii marine.

Miroase a nuferi și a fericire. Sufletul este curat, spălat de sunetul valurilor, ce se răspândesc sub soare.

Marea îneacă în sine resentimente și înfrângeri,
dă speranță și inspirație nouă, își deschide îmbrățișările. Marea vindecă.

Sunt acolo cu tine … unde dragostea arde …

acolo se naște pasiunea și tandrețea,

acolo unde există bucuria întâlnirii și pierderi, inevitabile.

„La mer” – Mantovani

Un blog de călătorii superb!

muzica și marea

Iubea muzica, i se părea că în muzică tristețea și fericirea sunt legate inseparabil, ca în viața adevărată, ca și în sufletul ei.

Există pace în cer și tăcere pe pământ,
cânta frumusețea, tu poți să stai liniștită .

Marea rece varsă o lacrimă albastră, în sunet de valuri, și alte lacrimi albastre ca lacrima uitării, ce cade pe pielea ca mătasea, asudată de iubire, fructul roșu, o joacă a apei cu focul.

Pentru o clipă marea e trandafirie, apoi albastră, la prânz sorele se oglindește pe fundul marii, 

spre seară marea arde,

noaptea stranii flori galbene acoperă marea ,

s-a înălțat Luna.

Un cântec nevăzut apare din neant 

                             Lumina întotdeauna alungă întunericul