*Aurora Cornu

A fost prima soție a scriitorului Marin Preda.  ( Aurora Cornu a plecat la cele veșnice)

Te iubesc neîncetat, de dimineața si până seara. Ma uit la lucrurile din jur si ma uit afara prin ferestrele mele mari. Stau liniștit la masa, ma gândesc la tine, ma uit la lucruri …
Lemnul uscat al mesei tresare. Piatra rece a străzii arde. Vântul si ploaia capăta glas, Aurora! Exista pretutindeni! Ea exista neîncetat în toate si pentru totdeauna.”
Aurora spune despre el ca era un amant perfect si un sot excesiv de delicat. „Soția lui era regina, nimic nu era prea bun pentru ea, vaâtul care bătea trebuia sa bata asa încât sa nu o supere… Era in stare, când iubea, sa sărute pământul pe care calca nevasta lui…

  „Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort și până la sfârșitul vieții mele” 

…Iar de-aș răspunde, oarbă, la chemare,

M-ai mistui-n văpaia trecătoare…

Aștept, iubite, flacăra albastră

Ciudata flacără care nu moare…   (Aurora Cornu-Flacăra albastră)

Aurora l-a părăsit. A plâns şi a suferit un an înainte de plecare. Apoi, n-a mai avut lacrimi …

Aurora l-a iubit din toată inima, chiar dacă uneori el n-a simţit asta. A purtat cu ea prin lume scrisorile lui de dragoste. I-a fost teamă că se vor pierde. Că îl va pierde… În anii cât au fost împreună, i-a răspuns în scris la fiecare declaraţie de dragoste… Scrisorile ei s-au pierdut însă.

„Pe vremea când erau îndrăgostiţi, obişnuia să-i spună: „Marine, tu eşti cel mai iubit dintre pământeni”. Ceea ce a dat, peste ani, titlul unuia dintre cele mai frumoase romane din literatura română.”

O, poate voi fi plecat demult

Vei ştii vreodată?

O știi numai sufletul.

Sărută-mi umbra,

 Sărută-mi absența-n somn.

Zidind iubirea în cuvinte. Ane