Marin Sorescu

… Sper să nu mi se refuze, Doamne Plăcerea de a citi în stele. Măcar odată pe săptămână După orarul afişat pe un nor.

Marin Sorescu a fost poet, eseist, traducător, prozator și dramaturg membru titular (din 1992) al Academiei Române.

Ar trebui să se pună un gratar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage nimeni în el cu cuțitul. Marin Sorescu (Iona)

 La dumneata

Chipul meu îmi pare cunoscut
Dar nu-mi amintesc de unde.

Nu cumva eşti tu
Cel cu care-am râs
Într-o viaţă,
Lipindu-ne nasul de sufletul lumii
Ca de-o vitrină?

Ai un rid pe frunte
Care-mi aminteşte de-o istorie
Modernă şi contemporană.

Ochii aceştia i-am văzut, dacă nu mă înşel,
Mirându-se pe nişte lucruri obişnuite,
Pe tristeţe, pe noapte, pe spaimă.

Ai vreo rudă, o mână, un gând,
Vreo sprânceană, cam aşa ceva,
În soare
Şi-n celelalte stele căzătoare?

Pot jura
Că eşti cel care s-a îndrăgostit pentru vecie
De fata aceea
Al cărei nume îţi scapă mereu.

În cartea ”Ușor cu pianul pe scări” de Marin Sorescu, am găsit versuri care mi-au plăcut, scrise poeta Constanța Buzea.

”Părul mi-era roșu când trecuse vara,/ Părul meu de aur greu, nelegănat,/ Prăfuit de ceață, țintuit de brumă/ – Ninge lin pământul unde l-am culcat,/… stau cu mâini legate, arcuite-n creștet,/ nu mă pot întoarce să te văd când vii. / Părul s-ar desface, aș orbi o noapte/ Și încă multe zile să-l adun n-aș sti. Strânge-n pumni zăpadă și grămezi de bulgări/ Să-i arunci în părul care-abia-l mai țin -/ Se va face unul , poate, o agrafă/ Să-mi elibereze mâinile de chin”

impresionism

Și mâine va ploua, Sângele pe care l-au vărsat în luptă

Vocea noastră nu va tăcea niciodată

Un act ca acesta se pote termina.

Plâng eu și tu

Și lumea de asemenea,.. Ce fragilitate

 

Microb frumos

Mesajul e scris, pe petalele florilor, înfășurat într-o lumină de cuvinte parfumate: Sa ai un sentiment de respect profund pentru viața altcuiva, in dorința de a o decora cu bucurie și frumusețe.

 Având in vedere. ca microbii au si efecte benefice, acceptam un microb frumos .

Ai intrat in inspirația mea de astăzi
Ca un microb frumos,

si sunt fericit
Fiindcă îmi place aerul tandru
Din jurul tau.

Acum îmi vei circula nestingherita
In Univers,
Si in fiecare zi îmi vei trimite o stare sufleteasca
In loc de scrisoare.
Cred ca uneori voi fi trist
Ca un elefant omorât de un fluture,
Si te-as da afara

Dar nu voi ști unde sa te găsesc:
Tu îmi vei fi când într-o mana,
Când într-un ochi, ori pe frunte,
Când într-un gând.   Marin Sorescu

Când iubirea, acel puf de păpădie, ce vine mereu si pleacă cu primul fir de vânt, va trece si pe la poarta ta, atunci vei ști ca m-ai întâlnit… O.Paler

Ne cunosteam

Ne cunoşteam,

Ne-am întâlnit într-o zi

Pe pământ,

Eu mergeam pe o parte a lui

Tu pe cealaltă.

 

Tu erai aşa şi pe dincolo,

O, erai ca toate femeile,

Uite că ţi-am reţinut

Chipul.

 

Eu m-am emoţionat

Şi ţi-am spus ceva cu mâna pe inimă,

Dar n-ai avut cum să m-auzi.

 

Pentru că între noi treceau întruna maşini

Şi ape şi mai ales munţi,

Şi tot globul.

 

M-ai privit în ochi

Dar ce să vezi?

În emisfera mea

Tocmai se făcuse noapte.

 

Ai întins mâna: ai dat de un nor.

Eu am cuprins de umeri o frunză

 Marin Sorescu  – un poet drag mie.