goliciunea toamnei

Fereastra e deschisă… vioarele plâng…
O, ninge… şi toate se sting…
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit…
Îmi cade vioara şi cad ostenit
Iar toamna, poetă, cântând a murit. G. Bacovia

Soarele cu aripa focului, învăluit în ceată,

strălucește printre lacrimi

respira picuri de ploaie,

cade pe frunze, care-s pe ducă, 

pe lacrimi de matase,

pe bobul de credință.

Stropii de ploaie…, potop de curcubeu,

acoperă decorul.

Zâmbet din raze de soare

trimis,

aprinde dorul din frunza.

Iubirea. ane

Raspuns:

Poate nu pe faţă, poate în ascuns, poate pe la colţuri. Aceleaşi uneltiri, acelaşi om plin de răni, aceeaşi minte acoperită de întunericul orgoliilor. Nu am înţeles oamenii sunt însetați de ură?Tulburare, frământare, inimi răvăşite. Cea mai mare furtună este cea a tulburărilor dintre suflet şi minte. Omul rău este nefericit chiar şi atunci când este fericit. Omul rău este cu desăvârșire rău, atunci când se preface că e bun. 

Bunătatea, omenia sunt cele care fac diferența dintre lumină și întuneric. ***

sentimente

‘Mă împărtășesc mereu din oameni în care se oglindește chipul Chipului. Și mă minunez de Omul frumos!”

Toate convingerile mele despre frumos si zâmbet, despre liniște si iubire, sunt durere…vise…iluzii…speranțe…himere…întâmplări… neîntâmplate…vorbe grele…cuvinte scrise…Ele formează povesti reale sau ireale; alteori, cuvintele se sparg in cioburi colorate, vezi prin ele :iubirea… lacrima.. povesti…scrise de oameni care credeau, in iluzii. In tăcere ,gândurile te lovesc cu putere, de realitate. Dialogul inimii.

Esti la o răscruce. Crezi ca totul va fi bine. Obosita. Dar trebuie sa mergi mai departe,ti-e teama sa alegi drumul,destinul ..linia fericirii… din palma. … chipul pictat pe inima.

 

Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie și-un blestem
Din partea ta.
Totuși nu știu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva … A.Paunescu

Numai în fața oglinzii
prin care te vezi trista fără a ști de ce
ai face orice
să nu fi tu…

Emoții de artist. Arunc fluturi în păr. Așez zâmbetul pe buze. Doamne, spune-mi povestea de noapte bună! Sunt o sărbătoare cu suflet de copil. Mărgăritare. Nu mă lăsa să mă pierd când visez cu ochii deschiși! Răul este amestecat cu bine. Cred că totul e posibil! Iubirea este cheia cu care deschid orice dimineață a vieții mele și tot iubirea este zăvorul care îl pun pe ușa nopții… Iubirea A Fost, Este și Va Fi nemuritoare!… Ce mohorâtă ar fi viața fără iubire!…Ieromonah Hrisostom Filipescu

lumea miraculoasa

Natura

 Râurile curg fără odihnă,copacii vorbesc cu cerul.

 La crepuscul natură devine fantastică.

„Cerul este pâinea zilnică”

Sunt clipe misterioase în care natura meditează, visează la unison cu universul.

Rază de soare te mângâie fără a cere nimic în schimb.

Noi rostim cuvinte ale ideilor care vin în trecere:ecouri,semne,ascultare,tăcere,.. şi crează realitatea.

„Viaţa mea a fost tot ce vrei,

câteodată fiară,

câteodată floare,

câteodată clopot – ce se certa cu cerul”

Natura este poetul care cânta.

Pictorul este ochiul lumii. (Otto Dixi )

Pierre-Auguste Renoir

Pierre-Auguste Renoir

François Boucher, The Bath of Venus, French, 1703 – 1770, 1751, oil on canvas, Chester Dale Collection

Pierre-Auguste Renoir

Pierre-Auguste Renoir

La noi e urât,cer acoperit, vine ploaia. Melancolie.