muza

Ea, știa să vorbească fără cuvinte, doar zâmbind, zâmbetul era cel mai bun medicament, iar chipul ei, mereu îl asocia cu iubirea. Ochii de smarald, frumoasă, mâinile ei delicate, privirea blânda. În sufletul ei trăia o iubire magică. Era femeia din visele poetului şi muză,respirație,simplitate şi bucurie.  Prin emoții făcea ca arta să ajungă la oameni.

Trăirile lui sunt nuanțele sufletului pătat de culoare.

Arta rămâne singura variantă a frumosului care salvează omenirea …

 

muza

… despre EA… ai scris ce ai vrut… nu ai atins… nu a durut…

…dar cu floarea, ce-ai avut? !

***Când Dumnezeu a creat femeia,
I-a dat tot ce se putea da…
Armonia trupului, asemenea unei zâne
şi frumosul din suflet.

I-a dat încântarea unei flori

Şi tăria unei stânci care nu se lasă doborâtă uşor
La greu.
I- a mai dăruit feminitate,
Sa fie artistului muză.
Pictorilor, să-i poată picta în culori
Obrajii îmbujoraţi când îşî zăreşte iubitul;
Fericirea sau tristeţea din ochi
Şi zâmbetul fermecător.
Iar muzicii, i-a lăsat nobletea din suflet
Să fie în cântecele trubadurilor lumii. Angelina Nadejde

„Dancing can reveal all the mystery that music conceals.”

terapie pentru suflet

”Eminescu e o culme unde nu urci decât pentru a îngenunchea”. O.Paler

 Corespondenţă Mihai Eminescu – Veronica Micle

Adormind aseară cu gândul la tine şi deşteptându-mă dimineaţa tot cu el, aş putea să îţi scriu toată ziua fără să obosesc, dacă cititul nu te-ar obosi pe tine. Nu ştiu de ce, orice lucru, chiar şi acelea care nu au a face deloc cu tine, îmi aduc aminte de tine.

Te urăsc uneori pentru că te ştiu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aş fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui şi liniştit nu aş fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea….

…Iubeşte-mă şi iartă-mi păcatele, căci tu eşti Dumnezeul la care mă închin.

…Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,
Şi nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când.
Erai frumoasă cum nu e nimic în cer şi pe pământ;
Azi nu mai eşti precum ai fost, frumoasă doar din când în când
Şi ochii tăi ce străluceau mistuitor şi înfocat
Sunt osteniţi şi se aprind cu mult mai rar din când în când.
O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,
Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când…

„Şi-a creat pe pânza goală,

Pe madona dumnezeie…

Cu diadema de stele,

Cu surâsul blând, vergin,

Fata-i pală-n raze blonde

Chip de înger… dar femeie,

Căci femeia-i prototipul

Îngerilor din senin.”

 (Mihai Eminescu”Venere şi Madona”

Andrei Remnev,artist