Oedip rege

Oedip rege și Omul absurd, ambele opere au ca temă principală destinul omului şi imposibilitatea de a evita ceea ce ne este scris.

Omul absurd poate spune în cele din urma“că totul e bine” o victorie absurdă. Precum Oedip deşi orb, bătrân şi bolnav in măreţia sufletului, Oedip, găsea că totul e bine! „Oedip rege” este o tragedie a destinului uman, a omului care doreşte să afle adevărul…” această unire, scurtă, dar vie, a unui suflet chinuit cu chinul.” (Lermontov).

Oedip rege” este o tragedie antică, scrisă în versuri într-o perioadă tulbure (din Iliada – Homer). autorul acesteia, Sofocle, prin opera sa subliniază credința din cele mai vechi timpuri, în soarta impusă de zei, imposibilitatea omului de a se împotrivi. “Nu există soare fără umbră şi trebuie să cunoaștem şi noaptea”

Istoria lui Oedip, așa cum a plăsmuit-o Sofocle in secolul al V-lea i.e.n. reprezintă una din legendele mitologice cele mai citite.

Drama lui Oedip de-a lungul secolelor a cunoscut interpretări nenumărate in opere, semnate de scriitori, poeții, dramaturgi sau compozitori, care au găsit în istoria Tebei antice, o sursa de inspirație pentru desăvârșire capodoperelor lor artistice.

Oedip și-a ucis tatăl pe pod, sa căsătorit cu mama sa, regina, văduva din Teba, cu care a avut patru copii. 

( în necunoștință, desigur). După ani și ani, într-o zi s-a abătut ciuma asupra orasului. Sfixul a jucat un rol simbolic deosebit in legenda lui Oedip .

 Sfinxul (, cap de femeie, aripi, trup şi labe de leu,) Oedip sub privirea ucigătoare a Sfinxului. Daca vreți sa scăpați de ciumă găsiți pe cel care l-a omorât pe regele a orașului Teba, oraș antic din Grecia.

Dându-și seama, că el a omorât pe omul de pe pod, – Oedip are un conflict cu un grup de tâlhari, astfel ucigându-și tatăl, pe Laios, regele Tebei, deghizat să nu fie recunoscut ca rege. era chiar tatăl si regele Tebei, soția, chiar mama sa, cu care se culcase. Oedip mâhnita de soarta lui – Oedip si-a luat vederea cu mâna sa. Simbolul orbirii, sensul înălțător al tragediei: Ciuma a luat sfârșit.

 Sfinxul  a fost biruit de om.

Oedip părăsește Teba, pornește în pribegie însoțit de fiica sa Antigona. Moare in luptă.

Oedip și Antigona

„miturile nu au viata in sine, ci asteapta ca noi sa le reincarnam – e suficient ca vocea unui singur om sa raspunda la chemarea lor vrajita, pentru ca ele sa ne ofere limfa lor intacta”. Albert Camus.

George Enescu consideră celebra Operă Oedip” una din cele mai mari capodopere ale culturii românești, la care a lucrat zece ani., și a fost dedicată soției sale, Maria Teșcanu Rosseti ( fostă Cantacuzino) O dramă muzicală.

„N–am vrut să fac din Oedip–ul meu un zeu, ci o fiinţă de carne, ca dumneata şi ca mine. Dacă unele accente pe care i le–am imprimat au emoţionat pe câţiva oameni, aceasta, cred, este fiindcă ei au recunoscut în jalea sa un ecou fratern.”

https://vezionline.net/contagion-pericol-nevazut-2011.html film – Contagion – Pericol navăzut, FILM

Omul absurd

Mitul lui Sisif – Albert Camus

O, suflete al meu, nu năzui la viaţa nemuritoare, ci epuizează domeniul posibilului.  PINDAR.

Sisif învinuit ca a trădat secretele Zeilor, este pedepsit  – să pravaleasca o stâncă la vale- ca apoi sa o inalţe, muncă zadarnică şi fără speranţe. Sisif proletar al zeilor neputincios si revoltat în momentele în care îşi cunoaşte condiţia mizerabilă, la stanca se gândeşte în timp ce coboară.

Fiecare grăunte al acestui munte alcătuieşte o lume, un univers rămas fără stăpân.“Când imaginile pământului se îngrămădesc prea năvalnic în amintire, când chemarea fericirii e prea îmbietoare, se întâmplă ca parerea de rau să se trezească în inima omului: e victoria Stâncii, e stanca însăşi. Stâncă pe care o ridicăm şi noi azi pentru a ne înălţa, e preţul plătit pentru pasiunile de pe acest Pământ.  “Sunt nopţile noastre de pe muntele Ghetsimani.”

Mitul lui Sisif prin ochii unui artist – viaţa acceptată ca un destin. Femeia frumoasă şi puternică, practică, sportivă, seducătoare, în ton cu moda, sofisticată, business, puternică, sexy, non convenţională si cum mai vreti, urcând panta vieţii.

„A Sissif Life”  🙂

Omul absurd poate spune în cele din urma“că totul e bine” o victorie absurdă. Precum Oedip deşi orb, bătrân şi bolnav in măreţia sufletului, Oedip, găsea că totul e bine! „Oedip rege” este o tragedie a destinului uman, a omului care doreşte să afle adevărul…” această unire, scurtă, dar vie, a unui suflet chinuit cu chinul.” (Lermontov).

„Oedip rege” este o tragedie antică, scrisă în versuri într-o perioadă tulbure (din Iliada – Homer). autorul acesteia Sofocle, prin opera sa subliniază credinţa din cele mai vechi timpuri în soarta impusă de zei, imposibilitatea omului de a se împotrivi. “Nu există soare fără umbră şi trebuie să cunoaştem şi noaptea”