O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘Otilia Cazimir’

poezie

[Veronica Micle] – Deşteaptă-te şi vino-n crâng
Să-l vezi tu cât e de frumos,
Iar eu în braţe-mi să te strâng
La poala teiului umbros.

<<Vei vedea curcubeul ce sare din rouă>>

Ariana Richards Tutt'Art@ (21)

 [Otilia Cazimir]- Iar când natura-n soare nou învie
Si când văzduhul nu mai e opac,
Intr-un bazin de sticla argintie
Ar licari oglinda unui lac.

Acolo-n apa-i calma si albastra
M-as duce-n zori de ziua sa ma scald
Si cat ar fi de frig, iubirea noastra
M-ar face sa-mi inchipui ca mi-i cald!

f8f0fb104fdb3d38dafe48ba0458e08b

Desfășurând culorile-i spectrale,
S-ar înalta deasupra noastră ca un fald
Dantela aurorii boreale,

419588_160189437430948_100003196776216_225937_1942868292_n
De purpura, de aur si smarald. 

 

 

 

Rămâi!… 

Pe la ferestre a trecut un fulg: e cel dintâi…

Tu ştii că dacă pleci mi-e frică.
Aş vrea să-mi spuie cineva pe nume…
Mă simt aşa de singură şi mică,
De parcă numai noi am fi pe lume.

 Prin geamul aburit şi transparent,
Se uită-afară florile din glastre,
Cu gâtu-ntins spre soarele absent. 

77090_501650573208489_1640164431_n

Se-ntunecă. Şi focul, prin unghere,
Învălmăşeşte pâlpâiri albastre
Cu umbre nestatornice şi moi.

Ascultă… oare ce se-aude?…
Cu haina ruptă, plină de noroi,

Cu plete ude,
Se uită Toamna în odaie
Şi-mi bate-n geam cu degete de ploaie.
I-e frig. Şi a simţit, de-afară,
Că-n suflet am păstrat un colţ de vară…

Oglinda cuprinde odaia toată
În apa-i plumburie şi-ngheţată.
– Rămâi!…
Afara ninge cu petale
De crizanteme artificiale,
Şi nu mai trece nimenea pe stradă…

tumblr_mtl0j00WgO1rojphdo1_500

În mâna mea întinsă las’ să cadă
Risipa albă-a gândurilor tale,
Şi ne-om privi, când tu vei fi tăcut,
Surprinşi că încă ne iubim ca la-nceput. (O.Cazimir)