Arta literara-Aurel Pantea

 “După ce toate pier, după ce se sfârșește destinul nostru, ca fiinţe simbolizante, rămâne doar dragostea”

 „Pe unde se rupe spinarea zilei,/ pe acolo intră dezordinea, ruptă toată,/ cum îi stă bine dezordinii,/ şi se aude Dumnezeu rîzînd”

 „Îl găsesc pe Isus Christos în biografia mea cutremurată,/ în spaima din Grădina Ghetsimani era şi justificarea pen tru spaimele mele,/ în iertarea lui Petru e şi iertarea pentru clipele mele, în care am fost laş,/ îndoiala lui Toma mă presupune şi pe mine,/ cînd credinţa e ameninţată de nevoia de argumente…” 

 „Pînă în străfundurile morţii/ pînă ce glasurile toate se aud/ tare de departe, pînă ce doar căderi se mai pot întîmpla,/ pînă ce miezul însuşi al distrugerilor se apucă de plîns,/ pînă ce încep să se audă limbi necunoscute,// inima ta e în inima mea,/ iar sîngele înfloreşte” 

 Aurel Pantea, poet

……

 ceea ce faci tu, mereu,

este să îmi plantezi, fotografii cu tine, în minte

într-una, recentă, îmi apari în fața unei clădiri albastre,

dintr-un loc îndepărtat, unde nu vom fi niciodată împreună,

dar, într-alta, ești impregnată în parfumul acelor trandafiri,

Provence in the south of France in St. Rémy-de-Provence, roses

pe care, în fiecare dimineața, îi zăresc, atunci când cobor,

în grădina sălbatică, din spatele casei mele,

în fiecare primăvară,

pe aceia îi pot atinge

dacă aș vrea,

m-aș duce chiar acum,

aș păși prin umbra copacilor,

până când aș ajunge lângă tine,

și te-aș inspira profund,

până când, toată aroma ta,

s-ar developa în alveolele mele pulmonare,

aceasta ar fi, până la urmă,

cea mai frumoasă fotografie de-a ta!

multiplicată la nesfârșit,

mângâia tă la nesfârșit de respirația mea.

Aurel Pantea, poet 

 

 

 

arta

Femeia-i o floare, un parfum, este o artă, fără ea, e-un dor. Doare.

parfum,aroma si culoare

Omul are perceptii gratuite: mirosul florilor, armonia sunetelor,vederea lucrurilor frumoase.

 Aristotel se întreaba: Oare dacă n- ar fi suflet, ar fi timp sau nu?