Mai ramai putin

„Voiam să-mi aprind într-o noapte țigara mai albă ca luna, și-n jurul meu – nimeni, doar marea cu forța-i ascunsa și gravă;”

Când a venit iubirea pe pământ stele s-au aprins şi de atunci Luna zâmbeşte cu razele ei ce adorm singure la fereastra, cu visuri de iubire. Cerul s-a acoperit cu… valuri de mătase şi petale de flori din culorile curcubeului, flori de nu mă uită. Afară doar freamătul frunzelor și o tăcere adâncă, în ritmul ploii si sunetul muzicii. Plouă cu pietre scumpe de culoarea ochilor tăi, cu perle de iubire şi cu boabe de lacrimi în culori.

„Dormi frumoasa mea! Eu stau
În extaz, la poartă:
Eşti făptură vie, sau
Opera de artă?…”

Un înger cu chipul plin de milă, se uită zâmbind atunci când rătăcesc, în gânduri pierdute – Mai stai ! S-a făcut prea târziu ca să mai pleci.