muzica și marea

Iubea muzica, i se părea că în muzică tristețea și fericirea sunt legate inseparabil, ca în viața adevărată, ca și în sufletul ei.

Există pace în cer și tăcere pe pământ,
cânta frumusețea, tu poți să stai liniștită .

Marea rece varsă o lacrimă albastră, în sunet de valuri, și alte lacrimi albastre ca lacrima uitării, ce cade pe pielea ca mătasea, asudată de iubire, fructul roșu, o joacă a apei cu focul.

Pentru o clipă marea e trandafirie, apoi albastră, la prânz sorele se oglindește pe fundul marii, 

spre seară marea arde,

noaptea stranii flori galbene acoperă marea ,

s-a înălțat Luna.

Un cântec nevăzut apare din neant 

                             Lumina întotdeauna alungă întunericul