Ploaie in luna lui Marte

Gand

“Şi, fiindcă-o să murim şi noi odată,
Gândeşte-te: n-ar fi păcat să moară,
Cuprinsa-n noi, atâta primăvară,
Şi dragostea cu inima deodată?…”

Ploua infernal, si noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau in luna lui Marte. Nichita Stanescu