O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘poet’

Afanasy Afanasyevich Fet, poet rus

Afanasy Afanasyevich Fet, poet rus, (1820–1892), este unul dintre cei mai remarcabili poeți ruși, un liric talentat, a cărui operă a îmbogățit poezia în întruchiparea naturii, iubirii și frumuseții. Poezia sa sublimă și elegantă.

”Noaptea strălucea. Gradina era plină de lună. Ai mințit … ”că ești singur – toată viața ta, că ești iubire”

Numai în dragoste, natura și arta (pictura, muzica, sculptura) a găsit o armonie de durată. Textele filosofice ale lui Fet au încercat să ajungă cât mai departe de realitate și să considere frumusețea, neimplicată în viața amară de zi cu zi. Acest lucru l-a determinat pe Afanasy Afanasyevich să adopte așa-numita teorie a artei pure.

În toamna anului 1848, Fet s-a îndrăgostit de Maria Lazich, în vârstă de 20 de ani, o fată bine educată și inteligentă, care îl iubea. Într-una dintre scrisori, Fet i-a spus prietenului său că a cunoscut o fată care este poate singura cu care ar putea trăi fericit toată viața.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este fetmaria.webp

Văzând nici există modalitate de a se căsători cu fiica unui proprietar de teren săraci Kherson, Fet a abandonat-o din cauza sărăciei. În 1851 Maria a murit, după ce, concentrându-se pe cartea, pe care o citea, a dat foc rochiei, aprinzând-și o tigară.  Unii au sugerat că acest lucru ar fi putut fi un accident, alții au văzut-o ca pe ultima declarație ”a unei fete mândre și disperate care a decis că viața nu merită fără bărbatul pe care îl iubea”.

 „Așa că, pentru ultima dată s-a întins în alba rochie de muselină, aprinzându-și o țigară.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este i-89294.webp

Am ghicit cu mult timp în urmă că suntem rude de suflet,
Că ți-ai dat fericirea pentru mine.”

Maria a murit din cauza arsurilor ei patru zile mai târziu, ultimele ei cuvinte fiind: „Nu-l învinovățiți pentru asta”. Un sentiment imens de remușcare l-a chinuit pe Fet, pentru tot restul vieții sale. Acest incident și imaginea Mariei aveau să fie adesea evocate în versurile sale ulterioare.

Ai cântat până în zori, epuizată de lacrimi”, notează poetul. Din câte se pare, aceasta a fost ultima noapte pe care a petrecut-o alături de Maria Lazic. „Pianul era tot deschis și corzile din el tremurau, ca inimile noastre din spatele cântecului tău”.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este poeziile-lui-fet-au-supravietuit.webp

Acum e timpul să ne spunem la revedere,
ca vântul care zăbovește și apoi pleacă,
întocmai ca umbrele,
spre promisiunile nicicând împlinite,
spre iubirea pecetluită până la sfârșit,
spre iarba care-mi sărută gleznele
și pașii mărunți care mă urmăresc.
E timpul să ne spunem la revedere.
Acum când se lasă întunericul,
se va aprinde iar o lumânare?
Aici mă rog…
nimeni să nu mai plângă…
și ca tu să știi
cât de mult te-am iubit.

Încep să visez
o dimineață călduroasă și luminoasă… 
mă trezesc iar,
orbit de lumină…
și te văd pe tine
alături de mine.

Și acum, după un sfert de secol, poetul i se pare că aude din nou cântarea iubitei sale, iar sunetele încântătoare ale vocii ei par să-l întoarcă pe autor în trecut, unde „nu există ofense ale sorții și ale inimii. de chin arzător”. te iubesc, te îmbrățișează și plâng!” ești singura- iubire, că nu există altă iubire,

Ea este mai curată în fața mea decât zăpada…
Acest nefericit nod gordian al iubirii
…”

Poetul nu i-a vizitat niciodată mormântul. Până la sfârșitul vieții, el s-a considerat vinovat de moartea ei.

În poezia „Vis”, Fet dedica Mariei Lazic, imaginea iubitei sale de mult moarte. Se întoarce spre ea pentru sfat: „O, ce ai spune, dacă eu nu îndrăznesc să numesc aceste gânduri păcătoase – În tăcerea și întunericul nopții misterioase ea este a mea – și cu ea dublă existență”

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este i-89292.webp

„Lumea mea ideală a fost distrusă cu mult timp în urmă”. Influența iubitei asupra poetului se simte și în poezia „Multă vreme am visat strigătele suspinelor tale”. Poetul se numește „călăul nefericit”, își simte acut vina pentru moartea iubitei sale, iar pedeapsa pentru aceasta a fost „două picături de lacrimi” și „fior rece”, pe care le-a îndurat în „nopțile nedormite pentru totdeauna”

Poetul s-a căsătorit profitabil și a trăit o viață prosperă. Dar nu o putea uita de Maria Lazic.

În cazul lui Fet, acest fapt pare cel mai ciudat – cum poți să distrugi mai întâi o fată și apoi să scrii poezii sublime despre ea toată viața?

Și au trecut mulți ani, obosiți și plictisitori,
Și în liniștea nopții îți aud iar vocea
.

„Noaptea strălucea, copacii erau plini de lumina lunii…”

Lucian Blaga, poezie

Un singur izvor am pentru tot ce fac: TU

Muza este cea mai bună sursă de inspirație pentru un artist și cel mai bun doctor pentru sufletele umane.

„Avea în el un farmec ciudat. Întâi tăcerile lui care erau foarte expresive. Avea, pe urmă, niște ochi demonici […] Își concentra toată ființa în privire. S-a scris despre el că se iubea foarte mult poate şi pentru că era, în fond, un timid, un delicat, un introvertit, totuși, care era foarte iubit, foarte simpatizat…”

”Sufletul mi-e așa de curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede.”

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ariana-richards.jpg

O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuși.

E toamnă.
– Poveștile Evei

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este toamna.jpg

Sufletul mi-e așa de curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede.

În noapte undeva mai e
tot ce-a fost şi nu mai e,
ce s-a mutat, ce s-a pierdut
din timpul viu în timpul mut.
– În noapte undeva mai e

Numai marginea subţire-a lunii
ar mai fi așa de rece
– de-aş putea să i-o sărut –
– ca buza ta.

Îmi ești aproape.
Prin noapte simt o pâlpâire de pleoape. –
Înfrigurare

Iarba este înrourată la ceas de noapte, ochiul meu – totdeauna

Mi-ești drag-acum, tu, noapte sfântă,
Cu plânsul tău domol de stele,
Căci porți în firea ta curată
Comoara visurilor mele.

[…] Iar eu încet,
nespus de-ncet
pleoapele-mi închid,
îmbrățișând cu ele tainic
icoana ta din ochii mei,
surâsul tău, iubirea şi lumina ta – fragment din Noapte

Cu două degete muiate în apă poți să stingi o lumânare. Închizând pleoapele, poți stinge o rază de soare. Dar noapte nu se face.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este vis.jpg
Artistul creează din frumusețea lui spirituală.
„Omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubește” L.Blaga

 *Cum te iubesc? Lasă-mă să număr căile *

Am citi o frumoasă poveste de dragoste, pe care am postat-o pe Blog. Poate fi o lecție pentru mulți, dar cel mai mult ar fi pentru tinerii de astăzi. Evident, nu putem să ne întoarcem în secolul al XVIII-lea, dar putem fi mult mai mult decât suntem.

Am scris idei, și poezie.

„Prima dată m-a sărutat, el a sărutat doar degetele acestei mâini cu care scriu; Și, de atunci, au devenit mai curate și mai albe.

„… obrazul ei s-a
înroșit încă o dată sub sărutul meu arzător:” Scena este atât de romantică încât poetul o sărută descriind sentimentele în cuvinte
.

Septembrie 1846, între poeta mult iubită a Angliei Elizabeth Barrett (1806-1861) și poetul Robert Browning (1812 – 1889), a devenit una dintre cele mai faimoase povești de dragoste ale epocii.

Există aproximativ 573 de scrisori de dragoste care există, care surprind curtarea lor, dragostea lor înfloritoare și căsătoria lor interzisă.

În ianuarie 1845 a primit de la poet Robert Browning o scrisoare care începe cu „Iubesc versurile tale din toată inima, dragă domnișoară Barrett”, și culminează cu „Ador, așa cum spun, iubesc aceste cărți din toată inima – și și eu te iubesc pe tine”. La începutul verii, cei doi s-au întâlnit. Curtenirea lor (ale cărei progrese zilnice sunt consemnate în scrisorile lor) a fost păstrată într-un secret strâns față de tatăl despotic al Elisabetei. La 18 septembrie 1846, cu puțin timp înainte de căsătoria lor, el i-a scris și i-a spus: „Dumnezeu să te binecuvânteze și să te întărească, draga mea cea mai dragă… Scrie-mi cu un cuvânt mai mult.”

  • Iubește-mă Dulce, cu tot ce ești,
       Simțind, gândind, văzând; Iubește-mă cu sufletul tău gânditor
    .

 *Cum te iubesc? Lasă-mă să număr căile *(Sonetul 43)

Cum te iubesc? în multe feluri iată –

eu te iubesc adânc senin și mult

de parcă zările în mine ascult

ca-ntr-un tumult cum cântă toate-o dată

 Eu te iubesc de-i zi de-i noapte –

fie-n sclipiri de candeli fie-n soare

Sunt cu același suflet drept și drept cuvânt

În gând curat și teamă de trufie

 Cum pătimașă altă dată, copilă

credeam,sau suferind, pierdeam umilă

încrederea în sfinții mei… Mi-ești drag

 acum lacrimi doar și zâmbet pot să-ți poarte

prinos … și când voi trece al morții prag

te voi iubi și dincolo de moarte. Elizabeth Barrett Browning

Elizabeth Barret a suferit un accident, în urma unei căderi de pe calul ei, a decedat.

… Te iubesc cu respirația, cu zâmbetele, lacrimile, din toată viața mea!—și, dacă Dumnezeu te alege,? Te voi iubi mai mult după moarte.

Elizabeth a murit în brațele soțului ei în 1861. Au petrecut 11 ani împreună.

În numele acelei iubiri a
noastre, ia înapoi aceste gânduri…
Aici e iederă! sunt florile Tale, culorile adevărate se păstrează, și spune-i sufletului tău că rădăcinile lor sunt ale mele**.

Cum e să mori fericită, zâmbind cu chipul luminos; Ultimul cuvânt al ei a fost ”minunat”. Oameni care erau profund îndrăgostiți. Elizabeth Barrett Browning, soția poetului Robert Browning.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este robert-browning-.jpg

Ei s-au asigurat că tinerele femei din acea epocă, vor fi încântate la gândul că iubiții vor fi cinstiți, îi vor stimula pe tineri, să facă gesturi romantice și fapte elegante în dragoste.

**Nu mai judecați ce fac doamnele**, a pledat ea.

Pictorii, sculptorii, scriitorii și poeții au preluat ideile lor sau gândit la suferința și bucuria inimii, pe pânză sau în paginile cărților și în poezie. Frumusețea iubirii lui Barrett și Browning a fost un aspect important al epocii lor.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este elizabeth-pen-best.jpg
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este watercolor-painting-0.jpg
acuarelă