printre rânduri
Tăcerea este ca o culoare albă, în ea curcubeul a amestecat de atâția mii de ani o paleta de sunete colorate. In tăcere gândurile suna mai audibil. Un sunet în tăcere: Speranța.
„Cheia ce mi-ai dat aseară –
Cheia de la usa … verde
Am pierdut-o chiar aseară!…
Dar ce cheie nu se pierde?*
Si-am ramas afara-n ploaie
Pe sub salciile ude,
Ce ma cheamă
Si se-ndoaie
Sa-mi sărute golul negru ce-mi plutește in orbite,
Sa-mi sarute alba frunte –
Fruntea ce-mi știa secretul
Aiurarilor traite –
Si sa-mi șteargă de pe oase picăturile de ploaie.. Ion Minulescu (fragmente)
Învață sa transformi omul drag in prioritatea ta**
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.