printre rânduri

Tăcerea este ca o culoare albă, în ea curcubeul a amestecat de atâția mii de ani o paleta de sunete colorate. In tăcere gândurile suna mai audibil. Un sunet în tăcere: Speranța.

 „Cheia ce mi-ai dat aseară –
Cheia de la  usa … verde
Am pierdut-o chiar aseară!…

Dar ce cheie nu se pierde?*

Si-am ramas afara-n ploaie

Pe sub salciile ude,
Ce ma cheamă
Si se-ndoaie

Sa-mi sărute golul negru ce-mi plutește in orbite,
Sa-mi sarute alba frunte –
Fruntea ce-mi știa secretul
Aiurarilor traite –
Si sa-mi șteargă de pe oase picăturile de ploaie.. Ion Minulescu (fragmente)

Învață sa transformi omul drag in prioritatea ta**