Simfonie în albastru

Eu mi-am pus zămbetul, în vârful degetelor și tastez cu ele 🙂🙂🙂

Câte cuvinte am spus atunci când era nevoie să tacem….

Câte cuvinte au tăcut când a fost necesar să vorbim.

Toți suntem călători în viață. În fiecare zi în care trăim, ne deschidem noi viziunii interminabile asupra lumii. Aceasta are și mlaștini, există și oaze de frumusețe, există locuri în care ne relaxăm doar din rătăcire. 

Cred că lumea are un infinit – 

 o lume lipsită de răutate, liniștită, imaculată, 

iar aerul ei este misterios și înmiresmat 

nu există case, drumuri și agitație, 

nu se poate auzi zgomotul mașinilor

râurile sunt transparente, precum sticla 

iarbă, munți, păduri nevinovate. 

Undeva în depărtare se aude

un cântec inedit, fluierul păsărilor în zbor,
tăcerea nopții, creșterea tăcută a florilor,

melodiile stelelor îndepărtate – Tot ce nu poate auzi urechea,

mintea, – sufletul știe să asculte.

---

 Zâmbește afectuos,
așa îți împodobești ochii

ca o ghirlandă, decorează-ți lumea,

în imensitatea dragostei curate

Pentru că dragostea este picătura de lacrimi,
este bucurie și tristețe.

Să dai viață artei și tuturor visurilor tale.

Din boabele de nisip se creează vise de aur.

Marea spune cerului, _ că-l ”Iubește”,
Cerul răspunde _ ”Te Iubesc”

Singurul tărâm în care divinul este sesizabil este arta, indiferent de numele ei.
\ Andre Malraux \

GIOVANNI – Remember When

 

viața nu e întotdeauna logică

LA DUMNEZEU AJUNGI NUMAI PRIN POARTA PE CARE SCRIE „IUBIRE”.

Permite sufletului să se deschidă atunci când are o poveste de spus. Ascundem durerea, de teamă, să nu doară grav, ireparabil. Această pictură are probabil o poveste, m-a impresionat prin simplitatea ei; Iubirea și Tristețea. Imaginea reprezintă o femeia tânără, sprijinită de copil, cea mai frumoasă bijuterie; rodul dragostei. Este un copil al unui vis.

 Ne-a fost dat să avem, doar o singură inima, cealaltă inima a fost dată altcuiva, pentru a o găsi noi. De aceea dacă crezi, că nu ai putea fi un dar, nu intra în inima altcuiva. 

Ultimele trei postări au avut surse de inspirație... Iubirea reală, uneori, se termină cu regrete duse până la extreme. Rațiunea, ne împiedică să fim așa cum ar vrea inima. Tristețea, ultima postare o găsim frecvent și în zilele noastre. În mondenitate, sub altă formă,mult mai urâtă și tristă. E posibil sa o iubești pe „the one, the only one” dar sa faci un copil cu alta?!

Se spune că am intrat în secolul omului educat! 

 

acuarelă magică

” Știți, nu înțeleg cum poate cineva trece pe lângă un copac şi să nu fie fericit că-l vede? Să stea de vorbă cu un om şi să nu fie fericit că-l iubește?… Dar există atâtea lucruri minunate pe care le întâlnești la fiecare pas şi pe care până şi omul cel mai decăzut le găsește minunate” Dostoevsky, în romanul Idiotul.

Ce bine e deoparte de zgomotul lumii dezlănțuite.  

Balsamul rănilor mentale –

Ploaia este un fir de legătură între cer și pământ.

Inima feminină este ca marea: adâncă, furtunoasă și ascunde perle.

       ”Îți stă atât de bine în alb, Astă seară” – Beautiful in White