artă – fiul risipitor

”Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi inima
şi toarnă-mi aburul sufletului,
printre degetele tale„ Rugăciunea, Nichita Stănescu

Pictura cerească este o metaforă a vieții în sine.

Nașterea domnului Isus Cristos

Alegoria lumii – pace și război – 1629 – 1630

Nunta din Cana Galilei, pictură Paolo Veronese.

Alegoria păcii

Roma, Caput mundi („Capitala lumii”),
Remus a fost ucis de fratele lui, Romulus,
“Roma”, a fost denumită după numele sau.

Rembrandt Harmensz van Rijn (1606-1669) A fost pictor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei.
”Întoarcerea fiului risipitor „ – acesta este un sentiment de bucurie nelimitată a familiei și a tatălui. Poate că nicio altă pânză de Rembrandt nu inspiră sentimente atât de înălțate ca această imagine.
 Poziția dominantă a tatălui reflectă compasiunea, iertarea și iubirea.

„pierdut era, dar s-a aflat”

Da, picturile lui Rembrandt sunt, fără îndoială, culmea picturii olandeze, în opera artistului însuși, una dintre acestea este „Întoarcerea fiului risipitor”. A pictat-o în ultimul an al vieții sale, când era deja bătrân, sărac, bolnav pe moarte și slab, trăia în foame și frig. De câtă pasiune e nevoie, sa te sacrifici până în ultimele clipe ale vieții – Infinită.

Sfântul Petru cu cele două chei.

O figură care seamănă cu o alegorie a Iubirii și, în plus, un medalion roșu în formă de inimă. Poate că aceasta este imaginea mamei fiului risipitor.

filozof meditând

Profetul Ilie și Îngerul în deșert

Triumful credinței

Grădina Iubirii

Portret al Elenei Furman, a doua soție a artistului, Rembrandt

Din ochii doamnei un şuvoi feeric
ţâşneşte şi mă arde în  piept ca para,
deşi-i înfrunt cu ochii-nchişi privirea.
Şi şchioapătă Iubirea
căci nu-i egală pentru ea povara:
lumină-mi dă şi-mi fură întuneric. Michelangelo Buonarroti