La răspântii de drum
mi-am scris iubirea
pe scoarța bradului șiraguri de clipe
sa le citească ploile si vântul.
Poetul obosit de ne iubire,
chinuit de doruri,
din lumii stelare
trecu pe aici in clipa grea,
ce-mi pasa mie ca vii din rai sau iad,
arzând faci roșii stropi de mac
vis împletit cu iubire.
Cu tine mi-e rece mi-e cald
cu tine viaţa-i o taina
iubirea este vie
sufletul nu minte.
Lumina ce-o simt Năvălindu-mi în piept când te văd, oare nu e un strop din lumină creată în ziua dintâi din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă – L. Blaga
De prea mult aur crapă boabele de grâu. Ici-colo roşii stropi de mac şi-n lan o fată cu gene lungi ca spicele de orz. Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului şi cânta. Eu zac în umbra unor maci, fără dorinţi, fără mustrări, fără căinţi şi fără-ndemnuri, numai trup şi numai lut. Ea cânta şi eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul. L. Blaga
arta si natura 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.