Satul cu dor

Din coșuri ies rotocoale de fum, la geamuri răsar amintiri….

„Sătucul ce mi-a fost întâia carte

 Din care am citit despre-omenie

 Despre onoare, despre bunătate,

Nimeni nu cere-acolo o simbrie

 Nici vreo taxă pentru libertate.

 Căsuțe împodobite cu ștergare

Grădini de vis şi mândru curcubeu

 Se aștern covoare de mărgăritare

 Ce rupte-s parcă din Calea Lactee.

Doar freamătul pădurilor ajunge

Să-ţi umpli sufletul de armonie,

De roua care fruntea  atinge

 Tril de păsări într-o simfonie

Mi-e dor de-un petec de copilărie

Mi-e dor de-o oază de sinceritate

 Mi-e dor de lelea de-al ei bădie

De-un aer pur de seninătate

Purtând în suflet cald, melancolia,

Te voi numi mereu – Satul CU DOR..  Resteman Georgeta Minodora