O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘scriitor’

Liviu Rebreanu – prozator și dramaturg român

Te bucuri veşnic singur, ca şi durerea. L. Rebreanu

Prozatorul și dramaturgul român s-a născut în data de 27 noiembrie 1885.

Liviu Rebreanu, nu a fost doar unul dintre cei mai mari scriitori pe care i-a avut România vreodată, acesta a trăit și o poveste superbă de iubire cu Fanny Rădulescu.

Liviu Rebreanu s-a căsătorit cu Fanny Rădulescu în anul 1912, și-a iubit atât de mult soția încât înainte de căsătorie i-a recunoscut acesteia copilul făcut cu un alt bărbat, o fetiță de 3 ani, pe numele său, Puia.

Au trăit împreună până la finalul vieții scriitorului, până în data de 1 septembrie 1944, când, prozatorul și dramaturgul român a încetat din viață la vârsta de 59 de ani.

Creând oameni vii, cu viaţă proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternităţii. Astfel arta, întocmai ca şi creaţia divină, devine cea mai minunată taină

Pentru că, nu-i așa: „Iubirea îmi ajunge, căci ea îmbrăţişează deopotrivă pe oameni şi pe Dumnezeu, viaţa şi moartea. E în mine şi în afară de mine, în tot cuprinsul infinitului. Cine n-o simte nu trăieşte aievea; cine o simte trăieşte în eternitate.” („Pădurea spânzuraților”)

Căci iubirea cere supunere, o supunere oarbă, ca şi credinţa. În iubire n-ai să fii convins niciodată, n-ai să aştepţi probe niciodată. Tot ce nu e supunere şi devotament nu e iubire. Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Cei ambiţioşi, cei mândri, cei obraznici şi nerecunoscători nu pot şti ce este iubirea şi, aşa, cei mai mulţi dintre noi de-abia la vârsta de cinzeci de ani începem să înţelegem iubirea, atunci, deci, când e prea târziu…?

Poezia a făcut cântece, statui, versuri din sentimentul simplu şi firesc ce a fost odinioară iubirea, a făcut nebuni din oameni care, şi altmintrelea, erau cam porniţi spre nebunie, a făcut gurmanzi din oameni care până atunci erau înfometaţi. Eu însă zic că nu există poet, muzicant, pictor sau sculptor mai mare ca un îndrăgostit. Pentru ca artistul să înţeleagă poezia cea mare a suferinţei trebuie mai întâi să fi fost îndrăgostit. Nu poeţii au făcut iubirea, ci iubirea a făcut pe poeţi! Iar eu, care citesc bucuros în stele şi-mi fac o plăcere dintru a aşterne pe hârtie slovă lângă slovă, pot să jur că în slovele noastre umile sunt scrise toate tainele de amor ale cerului înstelat.

O, şi eu credeam că nu pot iubi, şi eu îmi închipuiam că vina nu este în mine, ci în ele, în femeile care nu merită să fie iubite!…

Pe mine viaţa m-a frământat, m-a umilit; mie viaţa mi-a mulcomit glasul. Astfel am ajuns să nu mai spun că ele nu merită să fie iubite, ci strig pretutindeni: ştiu să iubesc fiindcă am învăţat a plânge, a suspina şi a mă resemna!

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este gustave-leonard-de-jonghe-1829-1893-viata-are-culoarea-verii.jpg
M-am trezit într-o dimineață iubită.

O bobiţă de lacrimă, ce tremură sfioasă pe geana iubitei, e o comoară mai mare şi mai preţioasă decât sărutările şi îmbrăţişările tuturor femeilor din lume…

Şi totuşi, pentru aceste nimicuri deşarte, pentru aceste deşertăciuni nepătrunse aş fi în stare acum să-mi dau tot ce am mai scump pe lume, aş fi în stare să-mi dau chiar viaţa

Astăzi aș vrea sa nu mai iubesc” L.Rebreanu

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este gustave-leonard-de-jonghe-1829-1893-catherine-la-rose-15.jpg

Ion Creanga si Mihai Eminescu

Octav Băncilă (1872 – 1944) pictor roman,realist. Mihai Eminescu și Ion Creanga

CREANGA SI EMINESCU

„Când neamul nostru nu va fi decât pulbere geologică pe pământul altor milenii, tot luna lui Eminescu îi va însenina cenușa cu lumina ei fecioară”.            (G. Ibrăileanu

„Câteodată, Creangă și Eminescu dispăreau câte trei-patru zile […], cutreierau Galata cu târgușorul, treceau înspre bariera Păcurarilor, făceau înconjurul pe la Copou și Aroneanu, dormeau pe o laviță la vreun han, mâncau ce găseau și erau fericiți… ”   (George Panu)

„Creangă duse fără îndoială pe Eminescu în bojdeuca lui. […] Nebun de entuziasm, Creangă îi împărtăși lui Eminescu toate plăcerile lui „simple”. Îl duse sus pe Ciric, arătându-i priveliștea Iașilor, îl ospătă cu mâncărurile țărănești făcute de Tinca… ”                 (G. Călinescu)

„Iașul nu mai e acolo; Iașul e atunci. De aceea, de la o vreme, nu l-am mai numit Iașul, sau bătrânul nostru „Iaș”, cum îl revendică poetic moldovenii, ci dulce Târgul Ieșului, cum nu-i spun decât eu.”I.Teodoreanu

Scriitorul Ionel Teodoreanu împreună cu soţia.

Ștefan Dimitrescu pictor(1886, Huşi – 1933, Iaşi)

„Scriitorul Ionel Teodoreanu cu soția” (1932)