O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘scrisoare din exil’

România regat

Elisabeta soţia lui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul Rege al României, încoronat în 1881.

Regele României a fost titlul oficial al conducătorului Regatului României din 1881 până în 1947, când România a fost proclamată republică de către autoritățile comuniste. Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regilor României, a fost construit construit la dorința regelui Carol I al României (1866-1914).

”Omul este o vioară. În clipa în care i se rupe ultima coardă, ajunge a fi o bucată de lemn„

Eu am cumpărat odată demult din Sinaia cartea ”Carmen Sylva Poveștile unei regine„ O carte (cartonată) foile sunt mătăsoase, frumoasă în exterior și interior. Am răsfoit paginile, mi-a plăcut mult scrisul reginei.

O poezie din carte

Și de-i păcat iubirea –

A noastră-iZână vrerea?

De-i flacără din iaduri ,

Au cine-i dă puterea?

Iubirea-i Cină sfântă

Iubirea-i dar de sus,

Iubirea-i plus de viață,

Și-i brațul nesupus.

După Războiul de Independenţă din 1877 România a fost recunoscută ca regat, în 1881 iar Elisabeta a devenit prima regină a României. Între Regina Elisabeta şi Regele Carol I nu a fost dragoste la prima vedere. Ce i-a unit pe cei doi au fost idealurile. Cuplul regal a avut o singură fetiţă, principesa Maria, care a murit însă, în 1874, la vârsta de doar 4 ani.
În şocul morţii fiicei ei, construindu-şi o lume cumva paralelă celei reale, plină de poveşti de iubire romantice şi ideale.

Regina Elisabeta (Carmen Silva,”Cântecul Pădurii„ originală, atipică, modernă în gândire, sensibilă, i-au uimit pe contemporanii, beneficiind de popularitate. Fire romantică, sensibilă, pasionată de frumos, de artă – pictură, deosebit de creativă.

„Regina în jilț” – în curtea castelului Peleș Creație a sculptorului Oscar Spaethe.

A scris peste 1.000 de poezii, 90 de nuvele, 30 de opere dramatice şi patru romane.

Aceste scrieri ale reginei au fost semnate cu pseudonimul Carmen Sylva, poate chiar la îndemnul Regelui Carol I, pentru a delimita clar poeta de regină. 

Regina Elisabeta a fost o admiratoare a poetului Mihai Eminescu. L-a recompensat cu ordinul Bene Merenti şi a vrut să îl ajute cu o importantă sumă de bani, însă poetul a refuzat să ridice premiul, cunoscută fiind atitudinea sa opozantă faţă de regele Carol I.

Mihai Eminescu a fost invitat de către regină la un cei, a băut ceaiul cu sete. Trăsăturile feţei trădau oboseala unei tinereţi trăite fără bucurie. Degetele-i erau lungi şi îngheţate, gura foarte expresivă, cu buze fine, îi traducea toate emoţiile Avea vocea răguşită, dar duioasă, ca a turturelelor spre toamnă. Când i-am lăudat versurile, a înălţat din umeri: „Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci“, a suspinat el, readus pentru o clipă la realitate. .

 Regina s-a înconjurat cu artiști în devenire cum ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu și a sprijinit financiar pictorul Nicolae Grigorescu și poetul Vasile Alecsandri a fost prietenă foarte bună.

În martie 1898 l-a cunoscut pe tânărul George Enescu, pe care l-a numit „copilul meu de suflet“; până în 1914, Enescu merge la Sinaia în fiecare vară. Saloanele de la Peleş au ascultat de multe ori piese muzicale interpretate în duet cu Regina Elisabeta — pian şi George Enescu — vioară. Regina i-a dăruit lui Enescu o vioară Amati. A sprijinit foarte mult muzicienii, scriitorii, poeţii.

Urmează la tron în anul 1889, Principele Ferdinand, se stabilește în România. A cunoscut-o pe Elena Văcărescu, o prozatoare ce făcea parte dintr-o vestită familie de boieri și care era de onoare Reginei Elisabeta. S-au logodit 1891, având, inițial, acordul Regelui Carol, însă a revenit asupra deciziei şi a dizolvat relația dintre cei doi. A fost momentul în care în cuplul regal a izbucnit un conflict personal şi Elisabeta a plecat în exil la Veneția. Regina Elisabeta fiind o susținătoare a Elenei Văcărescu.

 Scrisoare din exil ”Ah, cât de greu! Atât de grele sunt lacrimile tale, precum plumbul fierbinte picurând pe inima mea! Oare cum să ieșim din acest cumplit timp de suferință?– Întreaga mea viaţă am avut doar un singur gând: să dăruiesc bucurie şi fericire! Credeam că m-aş fi priceput şi că aveam destul talent, să fac bucurie la vreo zece oameni, iar când aveam bani suficienți, să ajut altor zece oameni. Dar şi asta a fost vanitate! Te rog, nu plânge! Mi-ar fi peste putere! A ta Elisabeta

„ Mult iubită Elisabeta! Neobosita mea străduinţă e să cuceresc din nou întreaga ta inimă şi încrederea ta, care au fost îndepărtate pentru un timp de mine din cauza unor influenţe nefericite. Iar pentru a-mi atinge dorinţa mea atât de arzătoare, nu mă tem de nicio muncă şi niciun efort, nici chiar de cea mai grea jertfă, pentru a te salva din apele furtunoase şi de a te readuce de printre stâncile primejdioase înapoi în portul păcii depline.

Ai încredere în Dumnezeu şi apoi ai încredere în mine, cel care te va susține cu dragoste şi te va feri de toate necazurile pe drumul vieții noastre, pe care vom păși mai departe împreună. Eu mai am destulă putere şi energie pentru a lua întreaga responsabilitate asupra mea,

Cu mare tandreţe te cuprind în braţe, scumpă Elisabeta, şi îţi sunt pentru toată viaţa, din adâncul sufletului, al tău sincer devotat şi loial Carol.”

Căci eu singur sunt răspunzător în faţa lui Dumnezeu şi în faţa lumii pentru tot ce se întâmplă în familia mea şi în poporul meu.”

În septembrie 1894 s-a întors la București, având parte de o primire fastuoasă. În luna noiembrie, Regele și Regina şi-au sărbătorit nunta de argint.

”Dar viaţa rămâne de cele mai multe ori întunecată şi plină de enigme până la sfârşit. Nu viaţa se netezeşte, ci sufletul”