Shakespeare, sonet 18

Să te asemăn cu o zi de vară?

Tu ești mai dulce și surâzi mai blând!
În Mai e vînt și mugurii-i doboară
Și timpul verii trece prea curând.

Cerescul ochi e, uneori, fierbinte
Și-ades umbrită-i geana lui de foc,
Căci de frumos frumosul se dezminte
Și-ntîmplător și-n al schimbării joc.

Dar vara ta nu va păli vreodată
Căci frumusețea-i veșnic anotimp;
Nici moartea s-o umbrească n-o să poată
Când vers etern o-nalță peste timp.

Cât va fi suflet, văz și versul meu,
Prin tot ce-am scris tu vei trăi mereu.

”Soarele s-ar stinge dacă n-ar mai iubi nimeni”.

sonet 24 – Shakespeare

Ochiul meu s- a comportat ca un pictor și a gravat imaginea ta frumoasă pe pânza inimii mele. Corpul meu este cadrul care ține această imagine; a desenat acea imagine cu perspectivă, reprezentând în mod realist profunzimea, este cea mai înaltă abilitate pe care ar putea-o avea un pictor. Numai prin acest pictor – ochiul meu – poate găsi imaginea ta care locuiește continuu în inima mea: ochii tăi sunt ferestrele inimii mele. Uită-te acum. Ochii mei ți-au trasat forma, iar ochii tăi sunt ferestre în care pot privi să-mi văd propria inimă, în care soarelui îi place să privească, aruncându-i o privire. Ei pot desena doar ceea ce văd; nu văd în inima ta.  Sonnet 24 – Shakespeare

https://www.youtube.com/watch?v=JqtSuL3H2xs

Ophelia

Pictura-din-Prerafaelism

Ofelia mi-a ieșit în cale de mult timp,dar, știam că este o abordare grea. Pictorii sau inspirat din marile creații artistice și nu numai. Shakespeare și inegalabilul Dante Aligheri, doi titani ai literaturii universale.

Din anii 1850, în poezie și pictură a început să se dezvolte o nouă direcție în Anglia. Se numește „pre-rafaelita fondată de John Everett Millais, artist englez, pictor în anul 1848. Dezvoltarea unei forme noi și puternice de realism în arta sa. Dante Gabriel Rossetti și Marie Spartali Stillman muza lui au reușit să creeze unele dintre cele mai iubite capodopere pre-rafaelite din toate timpurile Această femeie, pe care o întâlnim în mai toate operele sale, este nimeni alta decât lady Spartani, cea care a devenit muza lui perfectă.

Pictorii au fost inspirați de scrierile lui Shakespeare, Keats și, de asemenea, italianul Dante Alighieri.

Hamlet este una dintre cele mai mari tragedii shaksperiene . ”Lumea este o scenă, iar viața este un teatru”

Conștiința lui Shakespeare era împărțită în două jumătăți. Într-una trăiește un filozof și un umanist, iar în cealaltă, un om care a înțeles esența unei lumi putrede.

Monologul său cheie „A fi sau a nu fi” reflectă toată durerea din sufletul eroului, tragedia gândiri.

John Everett Millais s-a născut la 8 iunie 1829. Millet era un geniu – a fost acceptat la ”Royal Academy of Arts” la 11 ani.

În 1852, Millet a creat „Ophelia”, care astăzi este numită cea mai strălucitoare și mai impresionantă lucrare a lui și a întregii arte engleze. Ophelia, pictată, pe baza unui episod din Hamlet.

Trandafirii sunt, în mod tradițional, un simbol al iubirii și frumuseții, o numește pe Ophelia „May Rose”

„Astăzi am achiziționat o rochie de femeie cu adevărat luxoasă, decorată cu broderii florale – și o voi folosi pentru Ophelia”

Ophelia a fost iubita prințului Hamlet, dar, aflând că el l a omorât pe tatăl ei Polonius, ea și-a pierdut mințile și s-a sinucis prin înecarea în râu, mama lui Hamlet, vorbește despre un accident.

Ophelia se aruncă în apă pe un fundal de natură strălucitoare, înfloritoare, nu există panică sau disperare pe fața ei. Și deși moartea e inevitabilă, în imagine, timpul părea să stea nemișcat. Millet a fost capabil să surprindă cu măiestrie momentul de trecere dintre viață și moarte.

John Everett Millet.Ophelia

Ophelia plutește pe lângă maci, care simbolizează durerea.

Un colier de violete care simbolizează fidelitatea

Modelul era Elizabeth Siddal, de 19 ani a pozat pentru Millet într-o cadă umplută cu apă. În ciuda faptului că baia a fost încălzită cu ajutorul lămpilor, a fost iarna, așa că Siddal a răcit serios.  Dante Gabriel Rossetti soțul ei a descoperit-o inconștientă, întinsă în pat.

A fost o artistă și poetă. A studiat cu Rosseti, a devenit pentru el muză, apoi soție. Siddal a avut o mare influență asupra operei lui Rossetti.

Elizabeth Siddal a pictat, un autoportret.

Autoportret. Elizabeth Siddal

Rossetti a publicat o colecție de sonete intitulate ”Casa Vieții”; conține și poezia, „Fără ea.” Este o reflecție asupra vieții odată ce dragostea a plecat:

Griul gol

Acolo unde piscina este oarbă de fața lunii.
Rochia ei fără ea? Spațiul

gol aruncat al norului de unde a murit luna.
Drumurile ei fără ea? Ziua e numită

să se balanseze de noaptea pustie. Locul

ei cu perne fără ea? Lacrimi, ah! Pentru harul dragostei,

și uitarea rece a nopții sau a zilei.
Cum rămâne cu inima fără
ea?

Portret de căsătorie de Dante_Gabriel_Rossetti_-Regina_Cordium(1860)

Primul manuscris de Dante_Gabriel_Rossetti a fost ascuns în părul Lui Siddal, la moartea ei. După câțiva ani, consulul personal a deshumat- o, pe Siddal. Părul îi crescuse, trupul era la fel, nu era modificat. A recuperat manuscrisul. La deshumare Rossetti nu a participat, ulterior regretând.

Dragostea sa pentru Siddall, pe care o personifică ca eroină cu ochi ”ca marea și cerul într-o zi gri.”

Sănătatea precară a fetei a fost subminată de utilizarea unui medicament periculos, potrivit contemporanilor, Lizzie era bolnavă de tuberculoză. În plus, opiul a cauzat dependența de droguri, iar câțiva ani mai târziu, a murit din cauza unei supradoze de laudanum ( medicament narcotic lichid pe bază de opiu, dex) Acest lucru s-a întâmplat la 2 ani de la nunta ei.

Ophelia, John Everett Millais

Moartea lui Elizabeth Siddal a avut la fel de mult un mister, ca moartea Opheliei, încă nu se știe exact dacă a luat din greșeală o doză prea mare de laudanum sau a făcut-o în mod deliberat. Din cauza acestei greșeli, care i-a costat viața, a repetat soarta tragică a eroinei literare, cu imaginea pe care a pictat-o pe pânză Millet.

Ophelia, John Everett Millais

Ophelia, John Everett Millais