Simfonie în albastru

Eu mi-am pus zămbetul, în vârful degetelor și tastez cu ele 🙂🙂🙂

Câte cuvinte am spus atunci când era nevoie să tacem….

Câte cuvinte au tăcut când a fost necesar să vorbim.

Toți suntem călători în viață. În fiecare zi în care trăim, ne deschidem noi viziunii interminabile asupra lumii. Aceasta are și mlaștini, există și oaze de frumusețe, există locuri în care ne relaxăm doar din rătăcire. 

Cred că lumea are un infinit – 

 o lume lipsită de răutate, liniștită, imaculată, 

iar aerul ei este misterios și înmiresmat 

nu există case, drumuri și agitație, 

nu se poate auzi zgomotul mașinilor

râurile sunt transparente, precum sticla 

iarbă, munți, păduri nevinovate. 

Undeva în depărtare se aude

un cântec inedit, fluierul păsărilor în zbor,
tăcerea nopții, creșterea tăcută a florilor,

melodiile stelelor îndepărtate – Tot ce nu poate auzi urechea,

mintea, – sufletul știe să asculte.

---

 Zâmbește afectuos,
așa îți împodobești ochii

ca o ghirlandă, decorează-ți lumea,

în imensitatea dragostei curate

Pentru că dragostea este picătura de lacrimi,
este bucurie și tristețe.

Să dai viață artei și tuturor visurilor tale.

Din boabele de nisip se creează vise de aur.

Marea spune cerului, _ că-l ”Iubește”,
Cerul răspunde _ ”Te Iubesc”

Singurul tărâm în care divinul este sesizabil este arta, indiferent de numele ei.
\ Andre Malraux \

GIOVANNI – Remember When

 

Povestiri de pe pământ

 ….ochiul sufletului a văzut minunea <<din mine se ridicau, bolte întregi de miresme ce invadau cerul cu fiecare respirare>> Izvoare de trandafiri albi, alb-roz se ridicau precum viile cu struguri. Lumina răsare din fiecare floare.

O minune de lume răsărea din mine, din capul meu așezat pe pieptul tău. O nouă galaxie.”

oboseau aripile, să te las să dormi cu capul pe visele mele, sa amesteci culorile curcubeului. Ai găsit calea ?

 – Calea ta este semănată cu lumini,
atingerea ta face să nască flori,
trena rochiei tale mătură un dans de stele
şi muzica ta cu note diverse îşi află ecoul printre
nenumărate lumi.” Rabindranath Tagore

Am fost făcuți să ne bucurăm de muzică, să ne bucurăm de apusuri de soare frumoase, să ne bucurăm de priveliști și să fim încântați de flori  … Ființele umane sunt de fapt create pentru transcendent, pentru sublim, pentru frumos … și tuturor ne este dată sarcina de a încerca să facem această lume mai frumoasa. Sentimentele, prietenia, faptele nobile par mereu un miracol pentru mine: un har adevărat.

Sufletul nu are limite!

 

 

inima

 

Inima e comoara sufletului, forţa care rânduieşte destine şi deschide orizonturi. Atunci când omul nu mai are timp să o asculte, nu mai are vise. Partea cea mai frumoasă a partiturii muzicale e simfonia sufletului şi a vieţii adevărate. E cea care nu se scrie.

Sa-ti fie noaptea un vis frumos!