aroma sufletului

Eu sunt deschisă si curioasă, spre a afla cât mai multe despre istoria, cultura și civilizația popoarelor, începând cu Egiptul Antic, cea mai veche civilizație din lume. Am fost acolo, să mergeți și voi. Să vizitați tot ce se poate vizita! Atunci, cănd o să fie bine în lume.

Lumea asta Rătăcitoare, de
Nebunie și Frică
Răzbate
prin piatră,
Ca un Soare și
Arde cu Foc mut.

Aroma sufletului – cât de frumos! Suntem obișnuiți să mirosim floarea, să inhalam mirosul pământului umed după ploaie sau mirosul mării, urmele de sare lăsate pe pielea noastră după baie …

Să fi fost lumea mai lipsită de prejudecăți? Astăzi lumea vuiește de prejudecăți.

PAUL JEAN GERVAIS (FRENCH, 1859-1936)

Sufletul miroase și, depinde de cum trăiește și cu ce îsi umple ziua, zi de zi… și tocmai aceasta este frumusețea a artei misterioase de a fi tu însuți. 🙂

un pescăruși se oprește în cristalul aerului
precum o lacrimă care-și caută chipul pierdut
din ochii tăi țâșnește o lumină albastră

care mi-aduce o bucurie pătimașă
nici setea nici privirea nu te cuprind
te văd infinit de frumoasă

cu tine a apărut vara, cerul și toate cele de pe pământ
și tot cu tine vor dispărea în infern. Ionescu Ion

„Muzica – măreaţă întîlnire dintre tonuri!”, exclama Shakespeare

Care e omul ce nu simte muzica curgînd şuvoaie în sufletul său?…

William Turner,pictor peisagist

„Suntem prea departe de soare pentru a descoperi în el ceea ce ne orbeste„. (Nicolas Poussin )

„Soarele răsărind printre aburi”   Turner, pictor impresionist

Turner – „Dramaturg al luminii”   And the moonbeams kiss the sea;–

„Cu o paletă extrem de variată și cu un penel ce nesocotește noțiunile restrictive de formă sau de contur, el a pictat tablouri scăldate într-o strălucire orbitoare, asemenea mirajelor irizante”. (René Huyghe)

William Turner iubea mult această pictură, pe care o considera capodopera sa. În 1829, cu ocazia primei redactări a testamentului, a precizat chiar că dorea sa fie înmormântat înfășurat în această pânză. În ciuda multor propuneri, nu a vrut niciodată să o vândă și a lăsat-o moștenire muzeului National Gallery, cu o condiție : sa fie expusă, împreună cu lucrarea „Soarele răsărind printre aburi”, 

„Imaginația lui Turner era capabilă sa distileze din lumină și culoare o poezie tot atât de delicată ca a lui Shelley …”. 

The fountains mingle with the river,

And the rivers with the ocean;
The winds of heaven mix forever
With a sweet emotion.Shelley

Luminozitate, culoare, energie…geniu.

 

 

vârsta de aur

„Există vârsta de aur: e vârsta copilăriei, a neştiinţei; de îndată ce ştim că vom muri, copilăria s-a terminat”.

Când venea primavara, copil fiind, mă bucuram, de venirea ei, anotimpul renaşterii, anotimp plin de viaţă şi frumuseţe. La începutul ei, venea un vânt de departe după ce cutreiera mari şi oceane aducea povesti despre deşertul imens, câmpii şi munţi. Îmi bătea în geam cu violenţă, mă speria, tiranul.. Îi spuneam să plece, că mi-e frică, şi se ţinuse de cuvânt, pleca. Zilele ce urmau să vină erau frumoase, cu flori strălucitoare, păsările cu ciripitul lor vesel şi dulce, trandafirul sălbatec, eu, mă culcam în iarba verde şi caldă, sub razele blânde ale soarelui am învăţat abecedarul naturii,într-o lume tainică, trăită în plin mister cu întrebări fără răspuns.În religia mea totul era trecător, doar iubirea părinţilor era veşnică, ea învingea mereu. . Oare, D-zeu ştie că oamenii au inventat Infernul în numele lui?

Câmpul cu flori raiul copilăriei mele.

Pomii erau înfloriţi, o mireasmă se întindea peste pământ.Mă aşezam sub cireşul înflorit, cu mâinile împreunate îi spuneam lui D-zeu dorinţele mele.. Apoi mă urcam în cireş să fiu mai aproape de el, să-l zăresc, să-i mărturisesc obrăzniciile mele, şi că iubesc natură, animalele, părinţii, florile şi pe el îl iubesc mai puţin, să nu se supere.. Speriată şi umilă aşteptam răspunsul, care n-a venit, dar m-am simţit uşurată după spovedania făcută. Mi-am făcut semnul crucii şi am alergat în braţele mamei.De atunci simt o mare bucurie în fata naturii, ştiu că acolo este şi D-zeu creatorul.

Într-o seară printre ramuri am întrezărit steaua mea Venus, sub semnul ei mă născusem, o rugam să nu mă părăsească. Din steaua mea a coborât o femeie foarte frumoasă cu părul lung cu o rochie albastră ca cerul senin, m-a mângâiat pe păr şi mi-a spus că are un dar pentru mine. Darul iubirii. Retrăind anii tinereţii mele, aud sub cerul plin de stele toate cuvintele de dragoste visate, întâlnite în romane;trăite. Cărţile m-au învăţat să iubesc şi să am dreptul de viaţă şi de moarte.