O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘sonet’

Vasile Voiculescu

Sonet

Din clarul miez al vârstei râd tinereții tale,

Trufaşa-ţi frumuseţe în faţă o privesc

Şi ochilor tăi, aştri tulburători de cale,

Opun intensu-mi geniu în care se topesc.

Mă-nfăţişez cu duhul, nu te sărut pe gură,

The Kiss Klimt

Plecat ca peste-o floare, te rup şi te respir…

Şi nu mai eşti de-acuma trupească o făptură,

Ci un potir de unde sug viaţa şi strâng mir.

Nu-mi număr anii, seva nu stă în gingăşie:

Cu ideala forţă mi-apropii ce mi-e drag,

Înjug virtuţi şi patimi la marea poezie

În care, fără urme de pulbere târzie,

Te-amestec şi pe tine cu sila; pentru mag,

Pământul n-are margini, nici cerurile prag.

Romantismul este esential pentru armonia și echilirul existentei umane.


”Am dansat prin viață ”- Am dansat printre stele în acea noapte… am dansat în tăcere… am dansat printre veșnicii…Atunci când ritmul se schimbă și tempo-ul încetinește… lumea nostră se oprește … Am dansat în iarnă …dansul este despre viață … că viața e grea, nu există îndoială… 

Muzica este un dar sublim, manipuleaza sufletul si gândurile, la polul opus al dezamăgirii si, dau măsuta trăirilor noastre*

Primii ghiocei!

51132349_2736899483016909_876356921056034816_n

 

 

Reclame

luna și noaptea

Primăvara Lunii. Florile surâd in taina printre stele.

“Springtime Moon” by Silvia Duran

Luna

Noapte, tu eşti sclava neagră a veciei, iară eu
Sunt regină. De pe tronul întunericului tău,
Revărs valuri de lumină; ş-un popor întreg de stele
Furnică-n razele mele.
Fără mine, neştiută, vecinic ai fi pribegit,
Ca un ghem de întuneric dat de-a dura-n nesfârşit.
Umilită, pleacă-ţi fruntea şi înaintea mea te-închină.
Noapte, sunt a ta regină.

anais11

Noaptea

Luna, tu ești sclava alba, fulg ursit in veci sa meargă.
Eu, mai veche decât vremea, si decât lumea mai larga,
Neclintita-s, si nici cuget ca-n cuprinsul tarii mele
Furnica popor de stele.
enna
Si de n-as fi eu sa-mbrobod fata ta-n ștergar cernit,
Daca n-as fi întunecoasă, tu in veci n-ai fi lucit.
in genunchi dar, a mea poala pleacă-te a-mi săruta,
Luna, sunt regina ta!    (Alexandru Vlahuță)

Sonet

Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată,
Să simt din nou a vieţii primăvară,
În drumul meu pustiu să mai răsară,
Ca din poveşti, o zână adorată.

Să scriu răvaşe lungi, şi-n orice sară
Să trece pe la fereastra-i luminată,
S-o văd le geam, cum umbra şi-o arată,
Şi ore-ntregi s-aştept să-mi mai apară.

d6

Din ochii mari, privirea ei fierbinte
Asupră-mi blând şi dureros să cadă,
Şi-ntr-un suspin ea să-mi citească gândul…

Frumosu-i chip să farmece-a mea minte,
Şi ca pe-un astru-n sufletu-mi purtându-l,
Să fiu copil, şi visurilor pradă!    

iub.


Iubire, sete de viaţă,
Tu eşti puterea creatoare,
Sub care inimile noastre
Renasc ca florile în soare,
Şi, îmbătate de-al tău farmec,
Ce peste lume se așterne,
În tremurarea lor de-o clipă
Visează fericiri eterne.          Alexandru Vlahuță