O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘stea’

curcubeu

Vibrează inimile

Atunci, când te îmbrățișez
Atunci, când îți imprimi zâmbetul cu teamă, există magie în sufletul meu: întreaga lume dispare temporar.
Este dragoste, energie, lumina vieții.

Petalele de flori emană parfum și poartă un cântec de dragoste în întreaga lume.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 0-richard-johnson-14.jpg
Richard Jonson

Fa-mă să devin necesară ca lumina.

– Deschide-ți inima către lume, amintește-ți: Lumina ești tu!
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este konstantin-razumov-2.jpg
Konstantin Razumov

Un curcubeu luminează noaptea. Ramurile unui copac se deschid ca o floare. Pe cer strălucește o stea.

Cine esti tu?

Amintirile nu reduce ploaia, dar permite să -ti vezi de drum.. .  Nu trebuie sa faci nimic, dar fi tu însuti. 

 Plouă de ceva timp peste o tensiune adunată..  . Ploua pe suflete cu stropi reci care rănesc. Un potop de ploii pentru cine ştie câte vieţii, din trecut. Când o stea dispare în valuri negre, în lumea fără lumină,, nu moare de neiubire, moare de incomplet.

Aceasta postare este o constatare a mea, de unde? de pe bloguri. Videoclipul l-am eliminat deoarece, nu era cel pe care l-am postat eu. Curios!

In memoria…

” Dragostea e chiar parte din suflet. E de aceeaşi natură. Dragostea e o scânteie divină ca şi sufletul şi tot ca el, e incoruptibilă, indivizibilă, nepieritoare. E un punct de foc în noi, nemuritor şi infinit pe care nimic nu îl poate mărgini şi nimic nu îl poate atinge. Îl simţi arzând pana în măduva oaselor şi-l vezi strălucind pana în adâncurile cerului.” Victor Hugo.

 

…cândva ….undeva….

O lacrimă pe obraz este < lacrima puterii interioare. Există o sacralitate în lacrimi. Nu sunt semnul slăbiciunii, ci al puterii>> a destinului, a timpului. În libertate, pot să plâng, pot să râd fără să-mi pese, sunt eu însămi, fără teama de judecată sau de dorinţe neîmplinite ori de singurătate, cu vise în libertatea sufletului.. care este scânteia divină ce şi-a uitat aripile în inima… rămânând cu două răni adânci ce sângerează lumină. Între cer şi pământ cu Credinţa mă înalt, mă vindec de rău, cu smerenie şi simplitate. Ofer, primesc, iubesc cu candoare, mor, mă nasc din nou, greşesc, repar; pare o eternitate. 

Aş vrea să fiu o stea pe cerul senin, venită de nicăieri, să strălucesc în neant… sau un cântec să picur iubire.