o felie de viață

Nu vă fie teamă să încolțiți într-o piatră,
sub cer, frumusețea
spirituală nu are riduri nici vârstă

ea arde și zâmbește,

ca o stea în tăcere.

Erau doi el și ea. S-au găsit undeva, și acum trăiesc o viață, amuzantă, o viață obișnuită, dar fericită. Erau fericiți pentru că erau împreună, este mult mai bine decât să fii singur.

El a purtat-o pe brațe, a aprins stele pe cer noaptea, a construit o casă pentru Ea, să aibă un loc unde să trăiască. Și toată lumea spunea: „Totuși, cum să nu-l iubești, pentru că el este idealul! Și i-au ascultat pe toți, a zâmbit, dar nu a spus nimănui că Ea și-a făcut idealul: El era aproape de Ea. Era micul lor secret.

Ea l-a așteptat, s-a întâlnit și l-a văzut, a încălzit casa pentru ca Lui să-i fie cald și confortabil. Și toată lumea spunea, ”Cum să nu o porți pe brațe, pentru că a fost creată pentru familie. Nu e de mirare că e atât de fericită!” Ei au râs și nu au spus nimănui, că doar cu El și numai cu el, ar putea fi bine.

Trăiau, iubeau și erau fericiți. Și toată lumea s-a întrebat: „Cum, nu vă supărați unul pe celălalt, într-o  perioadă atât de lungă de timp? Da, există! Nu vrei ceva nou?” El nu a spus nimic. Doar că erau ei doi. A fost secretul lor, a fost ceva ce nu se poate explica, și nici nu trebuia să explice cuiva.

Concluzia

”Sensul vieții noastre veșnic pasională
este viața însăși în toată splendoarea ei.
Nu este nimic mai frumos decât
această viață ”păcătoasă” pe pământ”

Norii ascund stelele, pentru ca ulterior să poată fi împărțite pe rând, ca niște cadouri.

meditare

Aș vrea să mă întorc acolo, în razele iubirii,

Unde fluturi magici plutesc, în tonuri luminoase,

Unde vântul cântă; deși nu mă așteaptă nimeni,

Au plecat… mult prea devreme.

Unde tăcerea este asurzitoare,

Unde apa vorbește cu piatra,

Unde gândurile ucid frica, unde tunetul râde în nori.

Izvorul de cristal curge din munți.

Acolo stelele cad din cer și ard singure,

Acolo pe pajiști cresc flori de-o frumusețe nevăzută, minunată.

 … nu mă pierde printre stele …
                                                        Găsește-mă în lumina lunii …  

sub cerul luminat

Cuvintele sunt plantate ca flori înmiresmate

În câmpul larg al sufletului.

Cand soarele afară zâmbeste

 îl trimit lângă tine

 să te îmbrățișeze pentru mine

Si dacă furtuna și ploaia aupra-ți furtună revarsă

Este mânia mea care-am chemat-o să te certe

Fiindcă nu știi cum să fii fericit

Sub cerul luminat și-împresurat de stele.