scrisoare

Vincente Romero

Am picurat un vis

Și-n visurile mele nocturne, în liniștea nopții îmi parfumezi visul. Mă legăna iubirea, simțnd sărutul pe pleoape, care-mi șoptea încet să plec cu tine spre o lume superbă, pierduți pe un munte, undeva în zări îndepărtate, să dăm iubirii culoare, din petale crude – izvorul iubirii, din ochiul unei flori- zâmbet.., pe un apus de soare, să mă ascund de tine. În nimb de lumină.

Cuvântul curge lin în vis, de la începutul timpului, spre cerul infinit, zămbind își așteaptă visătorii. Suflă cu privirea albastră, suflarea-i divină; sădește magnolii de lumină, în lumea de jos.

Frumosul se manifestă în nuanțele sufletului.

Acum îmi vei circula nestingherit
In Univers,
Si în fiecare zi îmi vei trimite o stare sufleteasca,
Picături de suflet, în loc de scrisoare.

Softness and Light

„Să vezi lumea într-un bob de nisip, raiul într-o floare, să ţii infinitul în palmă, şi eternitatea să o petreci într-o oră, aceasta este viaţa!”

Plouă cu patimi, ploua cu vânt pe stânci, pe coji uscate de copac; prin holde macii ardeau cu iubirea trăită în vise, s-au stins; a început să îmi placă norul şi vântul, dorul sfărâmat în cuvinte şi fericirea din umbră. Rămâi, cât poți, în partea cea mai luminoasă a îndoielilor tale. Cunosc ce poate fi lumina: – „Totul mi se pare că are greutate, chiar și lumina. Numai farmecul femeii iubite este imponderabil.”  Cuvintele sunt făcute să le pricepi, romanele sunt scrise pentru a ne face vise si povesti, din tăcere. Sunt pasiunile noastre de a descoperi culoarea vieţii