tandrețe

Am întrebat… cât de departe…ești
Dar mi-ai răspuns cu altă întrebare:
Tu nu ai văzut că cerul strălucește
Si nu-i decât un pas.

O dragoste puternică, a îmbrăcat cerul cu explozii de culori, exilați într-o lume sfântă. Stele au început să se ofilească, de splendoarea iubirii lor, pe cerul albastru, întristat. Nu știu prea mult din povestea lor, dar dragostea nu a fost fragilă, sclipeau lacrimi de rouă dimineața și gânduri albastre de toamnă. O dragoste cu strălucire în vis, în realitate, – înseamna viață… un motiv de bucurie.

Uimirea minții de toamna, este acolo unde iubirea își varsă durerea, este cântecul tăcut din lumina colorată a vieții.

Richard Clayderman – La Tendresse

Putem trăi fără bogăție

Putem trăi fără glorie

Dar să trăim fără tandrețe

Nu se poate

Această nevoie de tandrețe

O avem din naștere

Pentru ca dragostea să domnească

E nevoie de iubire

Până la sfârșitul vieții.

„Trebuie, a spus el, să creăm o civilizație a iubirii”. Papa Ioan Paul al II-lea.

 

scrisoare

Am auzit muzica zorilor,
Și încet, cu greu respirația ta.

Mă faci să plâng …
când din fericire, când de durere,
când nu există nici o putere, scriu.

Întrebi unde sa ma găsești?
pe nori … aerisiți, în zăpadă,
în vânturile vântului … cald, senin, ce bate în tăcere pe fereastră,
în clipitul de stele ce strălucesc, în eternitate.

Te întrebi cum să mă prinzi
asa cum se prinde firul de lumină …
și flacăra din Lună …
și cum poți număra stelele… 

Îmi ceri numele?
Numele meu este – Tandrețe, Eternitate
Armonie.
Numele meu este – Vis.     ( pictor,Vladimir Volegov)

Culoarea romantismului …

roz?

sau oranj?

verde?

sau albastru deschis?
caisă?

galben?

Nu știu …

Sufletul a ales în secret!   (Artistul-mexican-Alberto-Guillen)

Te întrebi cum să mă iubești?
Magic. 

 

.

 

la tendressee

Fluvii de gânduri tu şti să aduni, apoi să le transformi în cuvinte, le aruncăm unul spre celălalt, împodobim sufletul să primească iubirea.Construim paradisuri din matasea luminii, din roua stelară.