O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘timp’

Imagine

Enya – Only Time

M-am regăsit într-una din aceste zile o femeie care deşi era liberă, puternică se simțea mereu “între cer și pământ”. Întinsă parcă peste prea multă viață. Peste întrebări fără răspuns. Singură. Știa că, ea se putea baza în special pe sine. Era, acolo, singura care să își dea o mână de ajutor, în orice abis ar fi căzut. Trezită la realitate.Eram o femeie pe care nu vroiam să o văd, am văzut doar ce mi-a convenit mie, până într-o zi când am privit lumea din jurul meu. Alfel.. Şi am văzut…. lumea într-un bob de nisip/ ?I cerul într-o floare sălbatică/ţinând infinitul în palma mâinilor / ?I eternitatea într-o oră.”

Vladimir Volevog

 

Să vezi Lumea în grăuntele – minuscul de nisip
Şi-întregul Paradis locuind o floare,
Strânge-n palma mâinii Infinitul fără chip
Şi Eternitatea în ora trecătoare.
Şi-intregul Paradis locuind o floare. William Blake

A Comme Amour – Richard Clayderman

– ,,Nu există înălţimi de neatins ci numai aripi prea scurte.” – Giovanni Papini

bailando[1]

Tu şi eu suntem emoţia dincolo de gânduri, care împărţim uneori crâmpeie de cuvinte din vibraţia sufletului. Rebel şi străin. Pierduţi prin vise. Simplii hoinari. Oamenii pot fi minunaţi şi fericiţi fără să-şi piardă capacitatea de a-şi regăsi puterea, lumina, timpul, locul, sensul vieţii,ghidaţi de teamă într-o lume scursă mult prea repede prin clepsidra timpului… Le – am regăsit în colţuri umbrite; Atunci viaţa începe să doară, pianul îşi uită acordurile. Viata poate fi un cântec simplu fără versuri pe acordurile paşilor tăi peste pasi ei în oglindă, într-un dans desăvârşit fără pereche. Uneori ştiuti… Alteori simtiti… bătăi de inimă la uşă. Te caută sufletul fără pereche. Nu trebuie să deschizi, doar să priveşti.

 Eşti fericit atunci când dăruieşti?

Să vă fie viaţa toată o iubire, fie ca dăruiit sau primiţi.

contraste

Iubirea şi ura sunt cele mai puternice sentimente … iar ura este mai puternică decât iubirea deoarece ea ruinează şi distruge iubirea. 

… Să întorc timpul aş vrea să pot să spun tăcând. Povestea mea şi a ta.. Amintirea celui dintâi sărut… nebunia primei întâlniri… le-aş regăsit cu  dor imens.. Ura împăcată cu ce o voi mai putea răsplăti?!

iubirea

Picături de ploaie calde şi reci ce cad misterioase.

image

O floare atinsă de iubire, surâde clipei..

IMG_8143

Eul detestabil – Octavian Paler.

Tommaso di Ser Giovanni di Simone Cassai numit Masaccio. A fost un pictor italian, (n.1401) precursorul Renașterii în pictură, o persoană a cărei minte și voință se îndreptau către artă, fiind prea puțin preocupat de sine.” în iunie 1428, moare subit, în vârstă de numai 27 de ani. 

Adam şi Eva alungaţi din Paradis, Masaccio

1

Dintre toţi pictorii care i-au zugrăvit pe primii oameni părăsind paradisul, acest tânăr pictor, mort înainte de douăzeci şi şapte de ani, după ce a zguduit începuturile picturii florentine, este cel mai puţin nepăsător. Eva lui urlă pur şi simplu, desfigurată de durere, iar Adam îşi acoperă obrazul cu mâinile ca să-şi ascundă ruşinea şi stupoarea. […] Ceea ce a zugrăvit Masaccio pe zidul ce i-a fost încredinţat nu este o legendă divină, ci o omenească Poveste de dragoste. […]  

Nu e deloc sigur ca Adam si Eva s-au iubit unul pe altul. Ceea ce se stie cu certitudine , deoarece nimeni nu neaga pacatul originar, e ca Adam si Eva „au facut dragoste „, Si trebuie sa admiteti ca lumea, cum a conceput-o Dumnezeu, avea un singur cusur. Ea nu se perpetua decat cu riscul izgonirii din Paradis. Daca ramanea virtuoasă, ar fi fost condamnată la pieire. Păcatul originar a corectat, de fapt, un defect al Creatiei.

Nu credeți că un paradis fără dragoste nu mai e paradis, ci infern? Singura sa bogăție e păcatul de a iubi ceea ce nu e murdărit și trebuie apărat. Știu astfel că iubirea există, chiar dacă ea e mereu în pericol.Oricum, timpul nevinovat e un paradis pierdut. “Tot ce ne rămâne e infernul luciditatii sau puterea de a iubi  mai mult.”

 

atat de frig….de dor

Octavian Paler urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie și simultan și pe cele ale Facultății de Drept din București. Afost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român. Literatura lui este variată (poezie, eseuri, romane, jurnale).

Atii simţit vreodată că vi se face frig de dor? Eu da.De oriunde mă întorc în mine mă înfioară gândul că nu voi revedea o culoare albastră ce mi-a atins sufletul, un zâmbet inocent şi cald care vorbea şi tăcând, o îmbrăţişare care mi-a dăruit toată căldura ce putea fi dată unei prime întâlniri care de fapt a fost şi ultima.

Aţi simţit vreodată că sufletul plânge şi e îngheţat de frig pentru că muzica lui frumoasă şi liniştită nu va putea ajunge la sufletul care iubeşte aceeaşi muzică, în nopţi târzii de primăvară? Eu da. În tăcerea din inima mea suspină neauzită decât de mine chemarea, pentru o apropiere imposibilă, deci cea mai frumoasă.

Eternal-Love_Oil-Painting-Replica-38165

Privesc cum norii se plimba mândri de ropotele de ploaie ce ni le-au dăruit o zi întreagă, un soare ce se alintă trimiţându-ne ici colo câte o rază, păsările ce vin până-n fereastra care parcă ar vrea cu trilul lor să-mi dea căldură de care am nevoie, copacii ce freamătă cu frunzele prea ude încă de stropii grei de ploaie, un guguştiuc ce-şi cânta ca şi mine singura melodie pe care învăţat-o.

Aţi simţit cum ochii vi se umplu de lacrimi şi parc-ar vrea să plângă de neputinţa şi de dor? Eu da. Cum mii de cuvinte pleacă din interior spre înafara şi se opresc doar cu puţin înainte de a fi rostite? Pentru că cel ce-ar trebui să le asculte e, mult prea departe? Sau doar pentru simplul motiv că se consideră inutile dacă nu pot încânta auzul celui drag? Eu da. Cum mâinile îţi tremură pe-o cană de ceai aburind pentru că nu i-o poţi dărui celui iubit, decât în gând sau niciodată? Eu da.

Şi iată o lacrimă mai curajoasă alunecă liniştit pe faţă. Ea doar curge. Nu are sentimente. Sau are? Ne ajută, ele, lacrimile să scăpăm de tot ce-i rău în suflet? Voi ce spuneţi? De ce nu ne plac lacrimile oare? Nu cumva ar trebui să le iubim? Dar mai e loc pentru iubire atât de imposibilă pe lângă prima? Voi ce credeţi? Şi timp? Duşmanul nostru cel mai de temut? Poate că da, poate că nu.

Voi afla răspuns la toate aceste întrebări ce cu drag eu vi le pun? Poate că da, poate că nu. Dar eu voi aştepta, aici, în cercul meu de gânduri ce mă inunda cu miile în fiece minut. Voi aştepta ceva ce e posibil să nu mai vină niciodată. Sau mă înşel? Şi dacă se va-ntoarce? Va fi mai bun şi cu-o idee mai încrezător? Mai puţin stăpânit de-o teamă pe care, culmea eu am intuit-o, ba mai rău, am înţeles-o? Poate că da, poate că nu.

Ideea e că eu voi aştepta, şi-n tot acest răstimp mă voi întoarce la clipele de fericire ce mi-au fost dăruite pentru a le spune cât de nepreţuite sunt pentru mine şi le voi ruga să rămână cu mine pentru a nu-mi mai fi atât de frig… de dor. Octavian Paler