sunetul muzicii

„Templul întineririi” nu are contraindicații și limite de timp. Vindecă zi de zi echilibrul mental. Muzica, ca Aspect al Creației, este cel mai puternic canal, a lumii de seninătate. Chiar dacă lumea din jurul tău și mintea ta sunt neliniștite, cu ajutorul muzicii poți găsi pacea profundă, fericirea și protecție interioară.

Iubirea este în aerul pe care îl respirăm, în fiecare fir de iarbă, picătură de rouă, grăunte de nisip! Trebuie doar să învățăm să ascultăm tăcerea și să iubim. Natura frumoasă și muzica fascinează.

Acestea sunt sunetele creației.

Potrivit lui A. Rubinstein, „ Chopin este un bard, o rapsodie, spirit, sufletul unui pian”

Acest liric inspirat era profund nefericit – inima îi era sfâșiată de durere, agonia unei boli teribile și o dragoste nefericită.

E Toamnă…

 apele se scurg

Cu șoapte reci și plânsuri fine

De-a lungul malurilor pline

De parcuri moarte și ruine

Nu-i nimeni, nimeni

Numai noi

Amanți târzii, din mica barcă

Privim molatic înapoi

Cum cad pe maluri moarte foi

Și tresărim mereu de parcă

Se rupe și ceva din noi. D. Iacobescu

Infloreste toamna

”Aş sfărâma soarele în ţăndări de aur,/ L-aş presăra-n cărarea ca de neauă:/

Durerea mea adâncă/S-o lustruiesc în rime şi cadenţe” Mihai Eminescu

Un buchet de flori roșii și galbene pictate de natură.

Strazi acoperite cu un covor de
frunze aurii-purpurii,

Coroanele
copacilor maiestuoși sunt
acoperiti cu o
batistă
roșie cu o ușoară nuanță aurie

Și deasupra coroanei copacilor înalți și subțiri

Se ridică un cer albastru transparent,

Norii sunt cu părul alb, zariți în depărtare,

Poiana plină de iarbă ușor galbenă și încă verde.

Ascult ierburile șoptind,

În timp ce frunzele cântă în zori.

O particulă din univers îmi caută prin inimă.

”Frumosul l-am căutat, alteori a apărut de nicăieri, aproape m-am împiedecat de el. Alteori a fost văzut de mine.” Byron

 Frumosul meu.

Supărarea.💖

O amintire din copilărie este ”sfântă” specială. O simțim cu inima. ❤

Dacă toată lumea ar învăța carte, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele. Amintiri din copilărie. I. Creangă

ploaie colorată de toamnă

Lumea noastră este luminată cu iubire curată, ca lumina, nu numai pentru că planeta se învârte.

toamna

Azi a venit toamna la mine… îmbrăcată în Frunze, mirosea a ploaie colorată, am tratat-o cu ceai fierbinte, ea mi-a adus frunze uscate, petale de stele căzute.
Apoi s-a așezat pe pervazul ferestrei mele și a început să cânte, în liniște.
A cântat despre lumină, despre faptul că trăiește în tăcere, a cântat despre râsul oamenilor care sunt ca un vânt cald și despre cărările ude de rouă.

….Și dimineața, toamna mergea pe drum, și-a cerut scuze, pentru că, a promis că îmi va trimite lumină, dar a aruncat un curcubeu pictat cu vise, pe umeri mei subțiri și apoi, a  plecat. Plouă.

Le are pe toate.. și ceață.. si ploaie… Și zborul norilor.. si cele mai fine raze de lumina… șoapta frunzișului.

Andre Deymonaz 1946 – French painter

 Scopul vieții este exprimarea
de sine.

A ne manifesta esența în
întregime, este ceea ce trăim. În epoca noastră, oamenii se tem de ei înșiși Ei au uitat că cea mai mare datorie este datoria față de sine. Desigur, ei sunt milostivi. Ei vor hrăni pe cei flămânzi, vor îmbrăca cerșetorul. Dar sufletele sunt goale. Ne-am pierdut ce, curajul!? Sau poate că nu am avut niciodată. Frica de opinia publică este baza moralității. Cred că dacă fiecare persoană ar putea trăi o viață întreagă, dând frâu liber fiecărui sentiment și expresie a fiecărui gând, realizând vise, lumea ar simți din nou un impuls puternic, spre bucurie și frumos.
Dar și cel mai curajos
se teme de el însuși.

 Numai bunătatea, iubirea, și frumusețea pot salva această lume!

Goxwa Borg artist