E rânduit sa se întâmple

George Tărnea

După ce trupurile

S-au dezlipit
Mâinile nu se mai ating
Sărutările s-au stins
Buzele sunt uscate
Aşternutul e rece şi gol
Sufletul ţi-e pustiu
Întinzi mâna şi nu mai e…
A plecat…

E totul rânduit să se întâmple

Cum să trăiești frumos fără iubire,
Cum să visezi, să umbli, ori să zbori,
Cum să cuprinzi neliniștea din zori
Şi pacea din amurg dintr-o privire?
Cum să înoți prin mările de flori,

Cum să te bucuri de întreaga fire
Şi viata ta să-şi afle împlinire
Fără minunea care dă fiori?
****

 

Emil Cioran – Cartea amăgirilor

Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit, am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi.-

Emil Cioran – Cartea amăgirilor

O seară plină de iubire .