lacrima din infinit

Creația de orice fel, este o formă de libertate spusă! (…) Este artă, transmisă semenilor, o formă vitală, de supraviețuire sufletească, puterea sentimentelor exprimate inteligibil,armonios. Sufletul este același, el are nevoie de “lacrima din infinit”

sa întrețină sensibilitatea, pe care trebuie sa o simți,tu,apoi sa o transmiți.

E atât de bine sa găsesc cuvintele printre „pânze de ape” sau de „păianjen”

„Femeie tu cu chipul tău de floare … ti-e trupul tors din lujeri si petale de iris .”

• Sunt închipuita doar de arta. Într-un colt, de lume uitat. Ma găsești unde a rămas țărmul atins, de pasul tau,eternul zbuciumat de valuri,n-auzi alte cânturi,culoare ori cuvinte.
• „tu, albă ca şi-o zi?…
  Şi ce nebune vânturi spre mine te purtară,
  Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?…”.
• 
• Întreabă-ti sufletul…
• Nu vreau sa-ti fur misterul…
• Deseori apar in vis pulberi de gânduri;doar lacrima din infinit, le e alint.

În arta nu s-a scris totul,nici de mână şi nici de tipar. Prin urmare e loc pentru toată lumea.