De-ar fi să mă iubeşti

Privea luna … Păr roșcat și deschis. Avea ochii verzi, într-un inel pe pleoapele întunecate. Gura a zâmbit și, întrerupând zâmbetul, a rostit cuvinte din inimă. Credeai că-i o nebunie, dar,nu: era mai mult, o emoție. El mi-a citit întâia taină. O partitură de gânduri ce-mi umblau prin cuvinte, ani, zile. Apoi ne-am trezit locuind în aceiași emoție. Și lumea se mira consternată.

Te iubesc, – striga el.

De-ar fi să mă iubești fă-o acum, cât încă pot afla

Acele dulci trăiri ce curg uşor din inimioara ta.

Iubeşte-mă acum, cât încă mai trăiesc, şi nu când viaţa-mi trece

Să sapi cuvinte calde de iubire în marmura cea rece.

Şi vorbe dulci şi dragi de ai să-mi spui, zi-le şoptit

Nu ştii c-atunci când le aud sunt fericit(ă)?

Nu aştepta s-adorm, să nu mă pot trezi

Fiindcă pământul dintre noi le va opri.

De-ai şti că cineva tânjeşte dup-un strop de apă

Ai zăbovi să-i dai, te-ai face că ai treabă?

Căci inimi tandre, însetate de iubire-s peste tot

De ce să nu le dai să bea atât cât pot? Anonim