viața – un amalgam de sentimente

Ia-mi inima în palma ta 

Știi… că iubirea e imuabilă

greu de găsit.

Te-ai înecat pentru o clipă 

Adânc în ochii mei

Dacă găsești mântuire în ei 

Voi privi zâmbind

 În ochii tăi … 

Visele mele schimbă imagini… îmbrățișând speranțe… Nu există nimic mai tandru și mai frumos decât aceste petale. E focul iubirii din vis.

Dacă trebuie să pleci, rănită fiind, nu trânti ușa.

Mai stai o secunda
Promit
Ca n-o sa dureze mult
Asta e ultimul cântec pe care ți-l scriu

pe care ți-l cânt

Ești frumoasă așa cum erai
Îți spun, poate că ai uitat
Poate ca ai uitat sa mă iubești
Poate te-ntrebi dacă a meritat…

Cât de frumoasă, de vie și colorată este natura. Universul pitoresc, magnific fără preț, îmbracă veșmintele cele mai alese. În natură simt o mulțumire de nedescris, libertate…

…dar, a apărut acest virus din neant, este șocul realității, mi-se părea imposibil să fie adevărat. Am acceptat cu greu toate știrile negative și situațiile complicate. Am acceptat, să mă supun ordinelor… și am înțeles, că de acum depinde de mine și de fiecare dintre noi cum ne organizăm viața și de felul în care știm să ne protejăm.

Imunitatea este foarte importantă!