viaţa joc de şah
În dansul ploii lasă inima să fie muzică, limbaj universal.
Spre marginile lumii se descifrează în zare durerea între cer şi pământ, în suspin trec clipele, căutând focul divin, confuzi vedem cum se ridica o simfonie de iluzii, ce adulmecă nisipul încrederii peste omenire, ca trecerea discretă a unei flori. Într-o lume cenuşie privim cum cade apa din cer, printre spasme de lumină, ploii ce spala păcate ascunse în tăcerea apei: pasiuni rătăcite, gânduri îmbătrânite, lacrimi, un tribut plătit cândva.. Mi-e iarnă în suflet,lacrimă cerul, cu fulgi argintii.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.