O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘umbre’

lumini si umbre

 Lumea este un joc de lumini şi umbre, plină de secrete şi mister. Cu decoruri care se schimbă continuu, suntem romantici, plini de iubire, emoţii, stări de bine, dar şi frici, amplificate până la paroxism. Este un joc de lumini şi umbre, având influenţă pozitivă sau negativă. Umbrele sunt prezente în vieţile noastre, în ele se pot ascunde tot ce vrem, ascundem ce nu vrem să apară în lumină şi am vrea să apară în întuneric.  Lucrurile pe care vrem să le uităm le punem în umbră, ca apoi să ajungă în întuneric. Ea, umbra joacă şi rolul invers, din întuneric apar lucruri pe care am vrea să le aducem la lumina, uneori dificil. Fiecare dintre noi are secrete, ele sunt necesare, crează emoţii puternice, care ne fac să ieşim dintr-o anumită stare. Umbra crează secretul. .

cf34

 

culoare

culoare

Noi suntem culoarea.

Petale de flori e chipul, umbre singuratice alunecând pe obraji. Un chip mai senin nu s-ar găsi, oricât ar căuta lumina zilei până la soare. Sunt mai fericită decât fulgii de zăpadă când dănţuiesc şi se rotesc, iar vântul le ţine isonul să poată juca mai bine.. Mă priveşti senin cu graţie în zâmbet. E aproape dureroasă atingerea privirii ochilor tăi. Mă pierd privindu-te şi nu mă satur să mă pierd din nou. Suntem ca păsărele care îşi fac cuib, fiecare aduce câte un fir de aţă.. iubirea mea, copilăros de naivă uneori, va fi curcubeu.

flori

 

viata un miracol

Viaţa „miracolul continuu de a exista”. Nu are reguli, ea, se schimbă mereu. Nimic nu trebuie să ne surprindă. Ceea ce ne dăruim unii altora, cu aia rămânem; relaţiile noastre, sentimentele, sufletul nostru cu tot ce am investit acolo… El, sufletul, da culoare şi formă, râde şi plânge, dă viaţă sau ucide. Restul e trecător, deşertăciune. Fiecare dintre noi ne cărăm crucea, cu seninătate?! Crezi că ştii, fără să-ţi fie teamă că nu ştii destul? Poate că adormi cu gândul că nu ai făcut tot de era necesar, că îţi iroseşti viaţa fără să iubeşti destul, trăind. Cred că noi avem în suflet umbre şi o candelă aprinsă lăsată la vedere sau ascunsă. Taine. Obişnuim să judecăm oamenii prin ceea ce vedem de la distanţă sau întrezărim în virtutea creării iluziei. Încerc să nu deviez din drum nici atunci când nu mai am putere să cred în mine ori am uitat unde trebuie să ajung. Dar învăţ continuu şi încerc să mă autodepăşesc.. Cum…? Având încredere în mine. Se poate întâmpla să strigi…  sa crezi că nu-ţi va răspunde nimeni, ori acolo… poate fi cineva  care are nevoie ca tu să crezi în (el, ea).. , poate fi lumină ta, pe drum.

 

viata intre lumini si umbre

„Iadul este gol şi toţi diavolii sunt aici. Şi iadul s-a golit!”… William Shakespeare

La venirea pe lume, ne întâmpină universul plin de astre, distant, venim goi trupește și plini de suflet. Strălucim!. Darul lui Dumnezeu, unic şi irepetabil. Primim flacăra vieţii. Care arde cu smerenie, în așteptarea unei autentice judecăți.

De mici folosim cuvinte cu ajutorul cărora să ne exprimăm bucuriile, sentimentele .

AB71287

După o viaţă vrei să laşi după tine o palidă urmă, o părere, un strigăt.. pentru cei care te-au cunoscut. Toată viața alegem să fim demni, să construim lucruri care să ne reprezinte, care să ne pună în valoare. Cu cât mai multe soluţii de viaţă cu atât suntem puşi în valoare mai mult. Ele sunt cele care duc prețul, stima de sine și aprecierile celorlalți… Mă bucur pentru cei care privesc viața în culori; în cameră se poate stinge becul; dar lumina sufletului nu.. Fiecare ascunde în sine o poveste, povestea lui. Între cer şi pământ exista oamenii dragi, care mă mângâiau tandru, care mă hrăneau mica fiind, mă certau, apoi îmi ştergeau lacrima de pe obraz, era emoţia din gestul de copil. Ele sunt persoanele care mi-a oferit îndemnul ideal de viața. Accept viața aşa cum e, imperfectă, ea este o parte din mine… Nu sunt perfectă. Mă accept aşa cum sunt. Deşi unii, se străduiesc să te facă să semeni cu ei, evident că te opui. Cuvintele lor sunt prea multe, se sustrag logicii, rămân doar cuvinte. Suntem fiinţe unice, trebuie să învingem frica, reţinerile, lupta e în noi , fiecare trebuie să ardă singur şi să greşească singur. Există zile în care vezi lumea până-n adâncurile ei, şi tocmai asta te derutează, nu poţi, să-i dai de capăt, ele se sustrag logicii, sunt ca o pată apărută din senin, te doare că eşti o fiinţă măruntă, neputincioasă în faţa multor provocări. Treci prin focul vieţii şi nu mai ai timp, şa o înţelegi. !”Viaţa înseamnă moarte continuă.”

dincolo de reflexie

Vibrez delicat în ritmuri de muzică, sunt credincioasă idealurilor de frumos, îmi modelez existenta după propriile gânduri, într-o lume a ego-ului, o lume a reflexiei. Un joc de lumină şi umbră.  

 

    

2 (1)