O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘umbre’

lumini si umbre

 Lumea este un joc de lumini şi umbre, plină de secrete şi mister. Cu decoruri care se schimbă continuu, suntem romantici, plini de iubire, emoţii, stări de bine, dar şi frici, amplificate până la paroxism. Este un joc de lumini şi umbre, având influenţă pozitivă sau negativă. Umbrele sunt prezente în vieţile noastre, în ele se pot ascunde tot ce vrem, ascundem ce nu vrem să apară în lumină şi am vrea să apară în întuneric.  Lucrurile pe care vrem să le uităm le punem în umbră, ca apoi să ajungă în întuneric. Ea, umbra joacă şi rolul invers, din întuneric apar lucruri pe care am vrea să le aducem la lumina, uneori dificil. Fiecare dintre noi are secrete, ele sunt necesare, crează emoţii puternice, care ne fac să ieşim dintr-o anumită stare. Umbra crează secretul. .

cf34

 

culoare

culoare

Noi suntem culoarea.

Petale de flori e chipul, umbre singuratice alunecând pe obraji. Un chip mai senin nu s-ar găsi, oricât ar căuta lumina zilei până la soare. Sunt mai fericită decât fulgii de zăpadă când dănţuiesc şi se rotesc, iar vântul le ţine isonul să poată juca mai bine.. Mă priveşti senin cu graţie în zâmbet. E aproape dureroasă atingerea privirii ochilor tăi. Mă pierd privindu-te şi nu mă satur să mă pierd din nou. Suntem ca păsărele care îşi fac cuib, fiecare aduce câte un fir de aţă.. iubirea mea, copilăros de naivă uneori, va fi curcubeu.

flori

 

viata un miracol

Viaţa „miracolul continuu de a exista”. Nu are reguli, ea, se schimbă mereu. Nimic nu trebuie să ne surprindă. Ceea ce ne dăruim unii altora, cu aia rămânem; relaţiile noastre, sentimentele, sufletul nostru cu tot ce am investit acolo… El, sufletul, da culoare şi formă, râde şi plânge, dă viaţă sau ucide. Restul e trecător, deşertăciune. Fiecare dintre noi ne cărăm crucea, cu seninătate?! Crezi că ştii, fără să-ţi fie teamă că nu ştii destul? Poate că adormi cu gândul că nu ai făcut tot de era necesar, că îţi iroseşti viaţa fără să iubeşti destul, trăind. Cred că noi avem în suflet umbre şi o candelă aprinsă lăsată la vedere sau ascunsă. Taine. Obişnuim să judecăm oamenii prin ceea ce vedem de la distanţă sau întrezărim în virtutea creării iluziei. Încerc să nu deviez din drum nici atunci când nu mai am putere să cred în mine ori am uitat unde trebuie să ajung. Dar învăţ continuu şi încerc să mă autodepăşesc.. Cum…? Având încredere în mine. Se poate întâmpla să strigi…  sa crezi că nu-ţi va răspunde nimeni, ori acolo… poate fi cineva  care are nevoie ca tu să crezi în (el, ea).. , poate fi lumină ta, pe drum.