expresia gandurilor

Filmul si cartea care mi-a marcat adolescenta a fost Jane Eyre (Charlotte Brontë  1816-1855) Este una din cele mai emoționante povesti de viata si de iubire.

M-am urcat în trenul vieți cu bagajul visurilor mele în scopul căutării adevărului ideal al vieții, într-o lume pictată de mari artiști ai literaturii.

Literatura este una din ramurile esențiale ale cunoașterii umane.

Literatura ca revelație, literatura ca viață. Literatura este expresia gândurilor, manifestata prin cuvinte, este o împărtășire a imaginației și a ideilor. Dar am realizat ca nimeni și nimic nu ne poate garanta fericirea. Cărțile ne fac viata mai ușoara ne spune cum e lumea, care e rostul vieții, ce înseamnă să fii om, ce înseamnă să iubești, ce înseamnă să urăști, ce înseamnă să fii tu.  „La littérature ne permet pas de marcher, mais elle permet de respirer” . Nu te ajuta sa nu-ti ratezi viata.

Acum privesc pe geamul trenului …pierdută-n gânduri. Am adunat în bagajul  maturității, toată iubirea, fericirea, tristețea, dezamăgirea, frumosul lumii, muzica şi bucuria de a trăi,toată experiența vieții  – colb de diamante risipite. Am găsit cuvinte învechite de vreme printre pânze de păianjen, apoi le-am ars în focul amintirilor.

Am făcut cunoștința cu lumea nevăzută a celor care știu să viseze chiar dacă condițiile sunt diferite, pentru a ne fi mai bine. Mă inspiră lucrurile simple, uneori sunt surprinsa de felul in care reușesc sa le combin. Niciodată nu-mi propun o tema.  Mă amuza si ma contrariază multe lucruri pe care le trăiesc virtual.  De aceea suntem aici sa ne împărtășim idei, sentimente,dorințe, si nu numai,dar le punem la si altele.

Sunt una dintre excepții, nu respect reguli impuse. 

Sunt pur și simplu – EU!

„Fiecare bucurie oferită de viață trebuie cucerită prin luptă înainte de a fi luată în stăpânire; și cât de crâncenă este lupta o știu doar aceia care s-au luat la trântă pentru premiul cel mare”

***Viața nu-i decât o amăgire. Dar nu și dragostea. Dragostea e ceva adevărat – cel mai adevărat și cel mai trainic – cel mai dulce și totuși cel mai amar dintre toate lucrurile pe care ne e dat să cunoaștem. E foarte amar. Și se spune că e rezistent – rezistent ca moartea! Cele mai multe dintre deșertăciunile vieții sunt rezistente. Cât despre dulceață, nimic nu e la fel de trecător; întâlnirea cu ea durează un singur moment – cât ai clipi din ochi; durerea rămâne pentru vecie. S-ar putea să piară în zorii eternității, dar te chinuie toată vremea în adâncurile nopții. Charlotte Bronte

Numai ce e frumos, și frumos conceput, poate hrăni Iubirea.  F. Pessoa

Despre iubire ne vorbește  – John Williams în Stoner.

fragment din carte:

***Vara care a urmat a însemnat în viața lor mai mult decât dragoste și conversație. Au învățat să fie împreună fără să-și vorbească și s-au desprins cu tihna; Stoner aducea cărți la Katherine și le lăsa acolo, așa că la un moment dat a trebuit să mai monteze niște rafturi. În zilele pe care le petreceau împreună, Stoner începuse să reia studiile pe care aproape că le abandonase; iar Katherine continua să lucreze la cartea care urma să fie teza ei de doctorat. Stătea ore în șir la biroul minuscul lipit de perete, aplecată deasupra cărților în cea mai adâncă concentrare, cu gâtul lung ivindu-se delicat și alb din halatul bleumarin pe care îl purta de obicei; Stoner se tolănea pe scaun sau se întindea în pat, la fel de concentrat la rândul său.

Uneori își ridicau ochii din cărți, își zâmbeau și apoi se întorceau la citit; alteori Stoner se oprea din studiu și își odihnea privirea pe linia grațioasă a spatelui ei și pe gâtul suplu pe care cădea mereu o șuviță de păr. Și atunci îl cuprindea o dorință molcomă, naturală, ca o stare de bine, și se ridica și venea în spatele ei și îi punea brațele ușor pe umeri. Ea se îndrepta de spate și își lăsa capul pe pieptul lui și atunci mâinile lui alunecau pe sub halatul desfăcut și îi atingeau delicat sânii. Și făceau dragoste, rămâneau întinși în liniște o vreme, după care se întorceau la lucru, ca și cum dragostea și învățătura erau unul și același proces.***

Stai aproape de tot ce te face fericit ca ești in viata.

 

viaţa joc de şah

În dansul ploii lasă inima să fie muzică, limbaj universal.

Spre marginile lumii se descifrează în zare durerea între cer şi pământ,  în suspin trec clipele, căutând focul divin, confuzi vedem cum se ridica o simfonie de iluzii, ce adulmecă nisipul încrederii peste omenire, ca trecerea discretă a unei flori. Într-o lume cenuşie privim cum cade apa din cer, printre spasme de lumină, ploii ce spala păcate ascunse în tăcerea apei: pasiuni rătăcite, gânduri îmbătrânite, lacrimi, un tribut plătit cândva.. Mi-e iarnă în suflet,lacrimă cerul, cu fulgi argintii.

Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens. Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis, Zădarnic este gândul, iar existenţa- vis. Un joc de şah e viaţa.Omar Khayyam