Stai acasă❗
Fericirea înseamnă să poți proteja …
Și conversații liniștite…
Romantismul întâlnirilor tandre.
Și această lume va deveni din nou minunată!
… frumusețea naturii ne vindecă! … Case minunate împletite cu flori.
Câtă bucurie este peste tot, unde înflorește darul grădinilor.
Artistul – Peter McGowan
“Fă tot ce poți și nu mă mai iubi, căci mi-e mai drag să te văd trăind fără să mă iubești, decât murind fiindcă m-ai iubit prea mult”. (G. Casanova – Memorii)
Viata nu e chiar un joc. Poate uneori pare și cu siguranță poate fi, e un lucru al naibii de serios pentru ca dacă greșești poți sa mori. Pentru ea, nimeni nu a scris suficient de convingător; moartea a învins viața –
„dragostea nu cade niciodată”
Tu știi de unde vine dragostea… De acolo de unde vine Dumnezeu. Dar, el, de unde vine ? Ne-a lăsat cuvintele, sa-l cautam !
Ne îndrăgostim prin cuvinte cu toții. Și mai mult decât în orice, ne găsim în cuvinte speranța și visurile.
Tot cuvintele aduc gândurile bune și rele, suferim tot cu ele, ne strigăm disperarea si fericirea, aruncam cu noroi si mângâieri. Prin vulnerabilitatea noastră si a celorlalți iubirea și încrederea ies la suprafață, descoperim o lume interioara plina de mistere.
To love is to be vulnerable!
Te întrebi de ce e asa dureros sa ajungi în viata omului potrivit la momentul nepotrivit?….poți sa lupți cu timpul? Amurgurile noastre mărunte de iubire, sărută tâmpla viselor, ofilite de albastrul timpului. ”Floare-albastra.. floare-albastra”
Nebunii sunt întotdeauna deștepți si sensibili, în fond, de aceea înnebunesc. Pentru că sufletul omului este cel mai complicat lucru, el încearcă uneori imposibilul, însetat de iubire. Ne jucam zilnic, – comedia.
”Cândva, am împărțit iubirea-n două…
Tandru-nvăluită într-un bob de rouă,
Jumătatea ta, suav, să cearnă peste flori.
De fapt, am împărțit iubirea-ntr-una,
Și-atâta de adânc am îngropat-o-n noi,
Încât a prins chiar rădăcini, nebuna,
Pentru-ntreaga viață, și viețile de-apoi. Marius Migdale
Poți vindeca pe cel de lângă tine iubindu-l! Povestea de dragoste dintre cântăreţii Al Bano (75 de ani) şi Romina Power (67 de ani) a fost urmărită de-a lungul aniilor. O poveste reclădită din cioburi. Iubire,despartire și dramă. Cei doi cântă împreună din nou și sunt de nedespărțit. Și-au dat seama că nu pot trăi unul fără altul. Fac nuntă!?
Atmosferă de taină si emoție.
Am găsit în bibliotecă, ”versuri originale și tălmăciri” de St.O.Iosif. Am răsfoit volumul de poezii, mi-au plăcut câteva… dintre ele…. Mai jos este una, apărută (1893), la Editura pentru literatură. ”Visul”
*În vis, părea la nuntă că mă învită;
Și se făcea ca eu plecasem de-acasă
În frac de gală, vestă de mătase;
În fața mea sta dulcea mea iubită.
M-am înclinat si am zis: „Sunteți mireasă?
Eh, vă doresc viață fericită!”
Dar vorba mea era așa de silită,
Pe cât de rece și politicoasă
Atunci iubita mea izbucni în plâns
Și-n lacrimile ce-i curgeau într-una
Încântătorul chip al ei s-a stins.
O, dulcii ochi, evlavioase stele,
De mă mințesc aievea-ntotdeauna,
Măcar în vis mă-ncred cu drag în ele.
Ca un nebun te-am părăsit odată
În lumea largă dorul mă gonise
Și caut iubirea-neprevăzută-n vise,
Ca s-o cuprind în inima mea toată
Și am cerșit pomană neînsemnată
Rătăcitor cu brațele deschise,
Și am bătut la porți închise
Dar numai ură-mi dară ca răsplată.
Ci eu doream iubire,-n veci iubirea
Și asta n-am găsit-o nicăierea.
Bolnav și trist m-am reîntors acasă.
Tu mi-ai ieșit atunci în prag duioasă
Și,ah, în ochii tăi sta zugrăvită.
* Iubirea sfântă mult dorită.
Și totuși, sufletul unui om, nu este o gara sau o sală de spectacol, de unde pleci, și te întorci când vrei.
*A! da, era să uit. A înflorit magnolia, pe strada mea!
