memoria

Memoria este singurul paradis,

din care nu putem fi expulzați

(Jean Paul Richter)

Toate amintirile sunt fragmentele vieții noastre…

…N-a fost niciodată singură…

A existat întotdeauna un vis în apropierea ei,

Un vis, în care a iubit o viață distractivă, frumoasă, colorată – o vacanță, carnaval, măști.

La începutul vieții, Visul a fost transformat într-o jucărie preferată, o rochie nouă, un pisoi viu sau un câine și, chiar, într-o școlariță bună.

De-a lungul anilor, Visul a crescut.

S-a transformat într-o plimbare sub lună, primul sărut și cele mai extraordinare cuvinte despre dragoste, care, în cele din urmă, să ducă la o familie caldă, grijulie și prietenoasă. O familie care sa dovedit un standard de devotament și înțelegere.

Apoi, mulți ani mai târziu, visul obosit își va aminti acest moment minunat când totul părea posibil, când nimeni nu a certat-o și nu avea de gând să o alunge. Ea a respirat pe deplin, dându-i celui cu care a fost prietenă pentru o perioadaă, speranță nemărginită pentru fericire.

Ea a crezut a idolatrizat prietenul ei, credea în imposibilitatea de a trăi fără ea. Anii au trecut… Visul a continuat să încerce imagini noi – uneori luminoase, colorate, și, uneori, simple, dar atât de vitale.

Dând femeii o nuanță de naivitate, visul a încercat să nu eșueze, deși, după sa dovedit, că această murdărie din jur, a fost suficientă pentru a opri în cele din urmă să creadă în îndeplinirea dorințelor.

Dar, Visul nu a renunțat! În ultima vreme, ea a încercat doar să evite companiile zgomotoase și nu mai era bolnavă de ideea de a îmbrățișa imensitatea. Atât de frumos, fermecător, atât de de neatins – de dorit, dar a transformat-o în rugăciunea de zi cu zi, pentru liniște.

Poate că lipsa de chip a Visului este doar refuzul nostru de a-l accepta așa cum este – fără dorințe pretențioase.

Deși, puteți numi exces speranța pentru fericirea umană simplă și dorința pretențioasă – iubire nemărginită?

nu ştiu…

Viața este infinit de adâncă

…Și a fost
convins și
a crezut imperios, că cei care sunt
singuri în lume pentru ei există o anumită lumină născută, nu în zadar, și că muzica este cheia nemuririi

Beethoven a dedicat melodia Moonlight Sonata unei femei iubite – Juliet Guicciardi, cu care visa să se căsătorească. Dar… s-a întâmplat ca contesa de 17 ani să-l prefere pe altul.

Neputând să-și exprime durerea în cuvinte, maestrul compune muzică. „quasi una Fantasia” (un fel de fantezie) se naște, pur și simplu ”Sonata pentru pian nr. 14 în C-diez minor”. Și „Luna”

https://www.youtube.com/watch?v=5-MT5zeY6CU&t=18s

stai în siguranță

Stai acasă❗

Fericirea înseamnă să poți proteja …

Și conversații liniștite…

 Romantismul întâlnirilor tandre.

Și această lume va deveni din nou minunată!

… frumusețea naturii ne vindecă! … Case minunate împletite cu flori. 

Câtă bucurie este peste tot, unde înflorește darul grădinilor.

Artistul – Peter McGowan

iubirea atinge cerul

 “Fă tot ce poți și nu mă mai iubi, căci mi-e mai drag să te văd trăind fără să mă iubești, decât murind fiindcă m-ai iubit prea mult”. (G. Casanova – Memorii)

Viata nu e chiar un joc. Poate uneori pare și cu siguranță poate fi, e un lucru al naibii de serios pentru ca dacă greșești poți sa mori. Pentru ea, nimeni nu a scris suficient de convingător; moartea a învins viața –

„dragostea nu cade niciodată”

Tu știi de unde vine dragostea… De acolo de unde vine Dumnezeu. Dar, el, de unde vine ? Ne-a lăsat cuvintele, sa-l cautam !

Ne îndrăgostim prin cuvinte cu toții. Și mai mult decât în orice, ne găsim în cuvinte speranța și visurile.
Tot cuvintele aduc gândurile bune și rele, suferim tot cu ele, ne strigăm disperarea si fericirea, aruncam cu noroi si mângâieri. Prin vulnerabilitatea noastră si a celorlalți iubirea și încrederea ies la suprafață, descoperim o lume interioara plina de mistere.

To love is to be vulnerable!

Te întrebi de ce e asa dureros sa ajungi în viata omului potrivit la momentul nepotrivit?….poți sa lupți cu timpul? Amurgurile noastre mărunte de iubire, sărută tâmpla viselor, ofilite de albastrul timpului. ”Floare-albastra.. floare-albastra” 

Nebunii sunt întotdeauna deștepți si sensibili, în fond, de aceea înnebunesc. Pentru că sufletul omului este cel mai complicat lucru, el încearcă uneori imposibilul, însetat de iubire.  Ne jucam zilnic, – comedia.

”Cândva, am împărțit iubirea-n două…
Tandru-nvăluită într-un bob de rouă,
Jumătatea ta, suav, să cearnă peste flori.

De fapt, am împărțit iubirea-ntr-una,
Și-atâta de adânc am îngropat-o-n noi,
Încât a prins chiar rădăcini, nebuna,
Pentru-ntreaga viață, și viețile de-apoi. Marius Migdale

Poți vindeca pe cel de lângă tine iubindu-l! Povestea de dragoste dintre cântăreţii Al Bano (75 de ani) şi Romina Power (67 de ani) a fost urmărită de-a lungul aniilor. O poveste reclădită din cioburi. Iubire, despărtire și dramă. Cei doi cântă împreună din nou.

Atmosferă de taină si  emoție.