O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘vise’

Iris – ultima toamna

Şi vara cu nopţile ei/S-a dus, şi câmpu-i veştejit/Te-am aşteptat pe lângă tei/Tu n-ai venit/… Târziu şi toamnă a plecat/Frunzişul tot e răvăşit/Plângând, pe drumuri, te-am chemat/TU N-AI VENIT.

d

“Lumea-I visul sufletului nostru”

Ai să stii…

„Locuiesc permanent în visul meu, de unde din când în când fac câte o vizită în realitate.”

Fiecare dimineaţă e o nouă zi.

xx

O nouă creaţie de cuvinte împletesc ideii, în rădăcina speranţei. Deschid fereastra să privesc spre primăvara ce a venit, aerul dimineţii răcoros îmi aeriseşte sufletul şi mintea,la care adaug exerciţii de întreţinerea corpului care-ţi menţin silueta, elasticitatea şi tonusul. Mă înalţ tot mă sus, spre cerul înstelat să strălucesc ca ele, suspendată între cer şi pământ.

balet

(Am realizat în aceste zile în care am răcit zdravăn, ce bine este când nu te doare nimic!)

Apoi îmi citesc scrisorile, pe care le primesc. Realizez că acolo unde e interzis ochilor să privească, inima are acces, la sentimente pictate de timp, la vorbele nerostite, oglinzi ale vieții noastre, amintiri înghețate, pe care le păstram în tăcere.

Iubiri trăite după culorile sufletul meu, pentru zâmbete! 

NNN

.. O mare parte din tine e în mâinile și gândurile celor în care credeai și cărora le-ai lăsat fârnturi importante din tine.

NAN

Cunoaşterea înseamnă împlinire. Împlinirea înseamnă a fi.

Vă doresc o primavară minunată, plină de senin și iubire!

g

Frumoaso…

an

 „Poate ca, intr-adevar, ochii femeii iubite sunt marginea lumii.”

vârsta de aur

„Există vârsta de aur: e vârsta copilăriei, a neştiinţei; de îndată ce ştim că vom muri, copilăria s-a terminat”.

Când venea primavara, copil fiind, mă bucuram, de venirea ei, anotimpul renaşterii, anotimp plin de viaţă şi frumuseţe. La începutul ei, venea un vânt de departe după ce cutreiera mari şi oceane aducea povesti despre deşertul imens, câmpii şi munţi. Îmi bătea în geam cu violenţă, mă speria, tiranul.. Îi spuneam să plece, că mi-e frică, şi se ţinuse de cuvânt, pleca. Zilele ce urmau să vină erau frumoase, cu flori strălucitoare, păsările cu ciripitul lor vesel şi dulce, trandafirul sălbatec, eu, mă culcam în iarba verde şi caldă, sub razele blânde ale soarelui am învăţat abecedarul naturii,într-o lume tainică, trăită în plin mister cu întrebări fără răspuns.În religia mea totul era trecător, doar iubirea părinţilor era veşnică, ea învingea mereu. . Oare, D-zeu ştie că oamenii au inventat Infernul în numele lui?

Câmpul cu flori raiul copilăriei mele.

Girl-Holding-the-Daisies-Oil-Painting-3020-18536

Children-Oil-Painting-32

Pomii erau înfloriţi, o mireasmă se întindea peste pământ.Mă aşezam sub cireşul înflorit, cu mâinile împreunate îi spuneam lui D-zeu dorinţele mele.. Apoi mă urcam în cireş să fiu mai aproape de el, să-l zăresc, să-i mărturisesc obrăzniciile mele, şi că iubesc natură, animalele, părinţii, florile şi pe el îl iubesc mai puţin, să nu se supere.. Speriată şi umilită aşteptam răspunsul, care n-a venit, dar m-am simţit uşurată după spovedania făcută. Mi-am făcut semnul crucii şi am alergat în braţele mamei.De atunci simt o mare bucurie în fata naturii, ştiu că acolo este şi D-zeu creatorul.

Într-o seară printre ramuri am întrezărit steaua mea Venus, sub semnul ei mă născusem, o rugam să nu mă părăsească. Din steaua mea a coborât o femeie foarte frumoasă cu părul lung cu o rochie albastră ca cerul senin, m-a mângâiat pe păr şi mi-a spus că are un dar pentru mine. Darul iubirii. Retrăind anii tinereţii mele, aud sub cerul plin de stele toate cuvintele de dragoste visate, întâlnite în romane…trăite; învatase-m să mângâi obrazul unui bărbat, să-I pun capul pe inima mea, sa fiu demnă. Cărţile m-au învăţat să iubesc şi să am dreptul de viaţă şi de moarte.

ann

 

Invitaţia la vals – Mihail Drumeş

Invitaţia la vals – Mihail Drumeş, prozator si dramaturg

„Omul care caută iubirea în inexistenţă şi adevărul dincolo de sentimente se loveşte, inevitabil, de umbra întunecată a dragostei.”

„-La ce te gândeşti?
– Cum aş face să ne salvăm iubirea de călăul ei, Timpul?”

Căutând ceva de citit am dat peste acest roman, pe care l-am citi şi l-am mai citit, Romanul „Invitaţia la Vals” este o carte pentru toate vârstele şi timpurile.Scris în anul 1936, opera de o rară sensibilitate, delicateţe a sentimentelor, transpunerea unor episoade posibile în viaţă, de un captivant lirism. Adolescenta un univers complex uneori are gust amar al imposibilităţii împlinirii. Personajele romanului, Tudor Petrican şi Mihaela Deleanu, o poveste de dragoste dintre doi studenţi care se joacă, se iubesc, se lasă în voia pasiunii, iar se joacă, se despart şi mor, din cauza răzbunării şi a orgoliului, două calităţi care, te determină să trăieşti intens, te fac să valsezi pe scena teatrală a vieţii. Da, este frumos, incitant, dar periculos. Romanul o tristă şi adevărată poveste de iubire ornamentată şi cu ficţiune. Cei doi tineri cu mari posibilităţi sufleteşti şi intelectuale, dar al căror înfruntare de orgolii, ambiţii pălesc şi sfârşesc tragic. Jocul dragostei presupune reguli complicate, dure uneori. 

 „Sinuciderea e o boală a sufletului iniţial trebuie dezbătută de forul sperm: conştiinţa”

“Aş fi rămas de o sută de ori şi-aş fi plecat o singură dată. Şi totuşi, am plecat”

“Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi. Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal”

“Marile dureri nu dor la început. Sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă’

„Într-un târziu, printr-o lentă tranziţie, am simţit o apăsare şi pe dinăuntru, şi dinafară. Mă apăsa materialitatea gândurilor prefăcute în plumb, mă apăsau inima îngheţată, aerul pereţii şi tavanul, care stătea să cadă.”

“În gânduri în iubire şi ura, în bucurie şi în suferinţă, în faptă şi în vorbă e pururea vie, pururi… prezenta ea… de acum s-a prăbuşit temelia pe care să clădesc, fapte noi, îmi lipseşte îndemnul, scopul nădejdea, răsplata, visu, tot… tot…!”

EA

“Nu ştiu ce mă durea, muzica sau dragostea? Găsisem un sâmbure de fericire chiar în lacrimi”

Titlul romanului a fost dat dupa Carl Maria von Weber,Invitation à la Valse,

“Pasiunile fug de lumină ― lumina le omoară”