visuri

Atunci când epuizat de putere și speranță, nu înlocuiești aerul iubirii, atunci când respirația din plămâni nu este suficientă, mori, uneori …

( ne vaccinăm ?!…

Printre valurile blânde, spumante de smarald,
o lebădă albă, își întindea aripile…se înălță spre împărăția cerului.

Un pescăruș deasupra apei.

Dacă nimeni nu știe de ce ne naștem, și nimeni nu știe de ce murim, dacă noaptea noastră este mută și tăcută… Haideți să fim buni, să iubim viața ca pe o melodie, poate cel puțin nu va fi în zadar.

Suspinele sunt cele mai oneste, cele mai frumoase și, prin urmare, complet intraductibile.

… Când scrii, conduci doar mâna, iar Sufletul scrie…

O stea arde peste mare o ploaie de vise… multicolore, Fiecare zi dă mici revelații…Câteodată…aproape șoptind….în tăcere. Visuri!

scrisoare

Vincente Romero

Am picurat un vis

Și-n visurile mele nocturne, în liniștea nopții îmi parfumezi visul. Mă legăna iubirea, simțnd sărutul pe pleoape, care-mi șoptea încet să plec cu tine spre o lume superbă, pierduți pe un munte, undeva în zări îndepărtate, să dăm iubirii culoare, din petale crude – izvorul iubirii, din ochiul unei flori- zâmbet.., pe un apus de soare, să mă ascund de tine. În nimb de lumină.

Cuvântul curge lin în vis, de la începutul timpului, spre cerul infinit, zămbind își așteaptă visătorii. Suflă cu privirea albastră, suflarea-i divină; sădește magnolii de lumină, în lumea de jos.

Frumosul se manifestă în nuanțele sufletului.

Acum îmi vei circula nestingherit
In Univers,
Si în fiecare zi îmi vei trimite o stare sufleteasca,
Picături de suflet, în loc de scrisoare.

Belle

„Nu contează atât de mult ce faci, ci câtă dragoste pui în ceea ce faci.”

A mai căzut o frunză galbenă

Rară

Adormită pe un ram

Zboară

O inimă doare.

Iartă-mă.

Iubirea nemuritoare

este o melodie

una dintre plăcerea

de a trăi liric inspirat,

un
moment de emoție
strălucit

 acela fără nestemate.

În vanitatea lumii, în agitația vieții, amintește mi de vis…

Amintește-mi drumurile care duc spre tine…

Un vis este ceva frumos, perfect.

”A iubi./ Înc-o dată, iar şi iară,/ A cunoaşte-nseamnă iarnă,/ …”