intre iluzie si realitate

“Ficţiunea nu este imaginaţie. Este ceea ce anticipează imaginaţia prin faptul că îi dă forma realităţii”

Ne ducem existenta între iluzie şi realitate, pentru a putea trăi, e deosebirea între a gândi şi a trăi gândirea, o lume a fanteziei creatoare. Am putea crede că mintea, ea însăşi, e o iluzie, dacă nu ar exista inima, şi ca “visul de ieri este speranța de azi și realitatea de mâine”. Avem nevoie să ne refugiem în ficţiune? Da, este o exacerbare a creierului, atunci când îşi are rădăcinile în realitate, sau nu, în funcţie de fantezie. E lupta noastră cu noi înşine. A scriitorului, a poetului cu el însuşi, nimeni nu poate scrie pentru sine sau pentru lumea din jurul lui! Nici măcar pentru toate femeile de pe pământ… Avem nevoie de afecţiune, un fel de promisiune a vieţii. E viaţa! Există cu adevărat! Suntem «vii» putem trăi cu iluzii si realitate! Strălucirea iubirii!