arta de a fi uman

Azi a plouat, îmi place ploaia, în general umiditatea mai mult decât aerul uscat. Am plecat la un Market pentru a cumpara mai mult fructe, pe care le ador. La un raionul din Market mi-a zâmbit o doamnă care avea o vârstă frumoasă si trăsături fine, mi-a oferit informaţii despre produsul care urma să-l achiziţionez, i-am mulţumit dăruindu-i şi eu un zâmbet sincer pentru amabilitate (deşi cunoşteam totul despre produs) În magazin i-am urmărit gesturile, micile detalii pentru că ele fac diferenţa, caracterizează. Era o doamnă care a îmbătrânit frumos, este şi asta o artă. Parcă mă urmărea şi ea printre raioane; la casa era în urma mea, s-a oferit să-mi plătească ea, cinsprezece bani, eu neavând mărunt. La plecare i-am mulţumit şi i-am urat o zi frumoasă zâmbind, mi-a mulţumit si ea cu un zâmbet larg si ochi luminosi, oglinda sufletului. M-a urmărit imaginea distinsei doamne până acasă, îmi salta inima de bucurie. Nu este pentru prim oară când întâlnesc domni, doamne si tineri, persoane distinse. Am mai spus, că a fi uman, nu sărăceşte pe nimeni. Sunt o persoană care admiră frumosul din lume sub toate formele, oriunde s-ar afla.

 Câteva principii care mă caracterizează .

Respect principiile persoanelor cu care comunic.

Pentru mine oamenii nu sunt un concurs de împrejurări, deci nu-i folosesc, nu am scopuri.

Nu depind de nimeni.

Pe cei mai buni ca mine îi admir.

Ignor oamenii care cred ca ei le cunosc pe toate. Cei care jignesc.

Nu divulg secretele oamenilor, viata personală (doar  atunci când sunt publice, comentez.)

Iert dar nu uit. Nu urasc.

Nu las pe nimeni să-mi controleze existenta.

Nu cerşesc stimă, prietenie sau iubire.