O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘arta’

hrană pentru spirit

Wassily Kandinsky, despre estetica generală – câteva idei.

„Și când găsesc acele culori care „funcționează”, o simt imediat, ca și cum aș auzi muzică atât de frumoasă încât trebuie să mă opresc din orice altceva fac și să ascult” Wassily Kandinsk

Paul Merwart

Munca sa creatoare va trezi cu siguranță în observatori, care sunt capabili de un răspuns mai profund, emoții care nu pot fi definite în cuvinte. Sentimentul unui tablou poate intensifica starea sentimentală a observatorului și o poate purifica. A înțelege înseamnă a ridica spectatorul la nivelul artistului.

Portret de femeie, Paul-Merwart

Cu ochii reci și spiritul indiferent spectatorul privește lucrarea. Sufletele flămânde pleacă la fel de flămânde cum au venit.

De unde direcționează sufletul artistului creativitatea sa activă?

Care este mesajul său?

Unele pânze sunt „frumoase”, altele, „splendide”. Omul care ar fi putut spune ceva celuilalt, nu a spus-o, iar cel care ar fi putut auzi, nu a auzit nimic, (frumosul echivalează cu binele). (Cuvântul „Talent” este folosit aici în sensul Evangheliei). Această condiție în artă se numește, „L’art pour l’art”.

*Acest coșmar al materialismului, care a transformat viața universului într-un joc rău, inutil, nu a trecut încă. Sufletul trezitor, în timp ce încearcă să se elibereze, este încă sub dominația sa. Doar o lumină slabă pâlpâie, ca o stea minusculă, în vastul întuneric care înconjoară. Ca prezent, sufletul nu-și recunoaște încă frica, că lumina ar putea fi un vis și întunericul care înconjoară, realitatea. Această îndoială și opresiune încă persistentă, prin filosofia materialistă, ne desparte sufletul de realitate.

Încearcă să iubești Sufletele. Le veți găsi din nou. V. Hugo

Angiolo Tommasi Gli, emigranți
Paul-Merwart, artist

Radu Stanca

Personalitatea poetului, dramaturgului și eseistului Radu Stanca.

Cultura e mediul lui cotidian și splendoarea lumii” 

Aceste epistole ar putea să sune patetic sau desuet, dar ele au o putere rar întâlnită de a-l face pe cititor să trăiască el însuși ori să resimtă patima cu care expeditorul le-a redactat.

Întreaga operă, este întâlnirea exemplară cu doamnele (muzele lor), care vor deveni soțiile lor. (Lucian Blga, Rdu Stanca)

Cartea conține toate scrisorile pe care Radu Stanca le-a trimis logodnicei și mai apoi soției sale Doti, în perioada 1948-1962, epistolele fiind, destule dintre ele, răvășitoare prin intensitatea și sinceritatea netrucată de care a fost animat expeditorul lor. Doti este sau devine pentru Radu Stanca tocmai încarnarea Animei, cum intuitiv formulează Ion Vartic, adică femeia completă, totală, absolută, polimorfă, multifațetată. 

Doti scumpă,

Unde aș putea găsi mai multă lumină decât la tine? Unde aș putea afla mai adâncă bucurie lăuntrică decât dezvelind în mine imaginea ta? De aceea, gândurile mele toate sunt numai cu tine. Fiecare zi, fiecare clipă din zi e o creștere a mea spre tine. Ceas cu ceas sporesc sub strălucirea ta binefăcătoare; – imaginea ta se revarsă asupră-mi și stau sub ploaia aceasta de fericire, plin de o copleșitoare beatitudine interioară. Ai văzut cum se revarsă, într-o biserică, în zile însorite, din turnuri, mănunchiuri de raze ce vin parcă din tărâmuri divine? Întocmai așa, te cobori asupră-mi, toată numai limpezimi supraterestre, și port gândul despre tine ca o aură sfântă în jurul frunții.

Îmi dau seama, acum că, de fapt, nu te-am iubit întotdeauna decât pe tine – tot ceea ce am fost eu cu adevărat, tot ceea ce a fost în mine esență veritabilă și nu contrafacere, tot, tot a fost numai iubire pentru tine. Idealul meu de lumină, idealul meu de formare interioară ai fost tu – și te-am simțit în zilele mele cele mai fragede în mine. Doar chipul tău, imaginea ta îmi lipsea; – și acum, când toate s-au limpezit în jurul meu, chipul tău îmi revelează adevărul acesta: nu te-am iubit, din începuturi, decât pe tine; Și – știi! – te simt din atât de îndelungați ani, încât parcă nu m-ai părăsit niciodată.

 Soție – concept cuprinzător, reunind în el viața și moartea, mama și amanta, pe fecioara sfântă și pe femeia pătimașă, Maria din nazaret și Maria Magdalena – una singură, pentru mine tu, Dumnezeul și Diavolul meu, liniștea și neliniștea mea, ziua și noaptea mea, lumina și întunericul meu, viața și moartea mea – mai ales moartea mea, moartea în tot ce are ea mai sublim ca împlinire a vieții.

Și într-adevăr, Doti, în aceste zile din urmă, eu am murit. Am murit de cea mai minunată moarte; am murit de viață. Am murit și m-am născut prin această moarte; am murit eu și m-am născut tu. Noua mea existență este veșnicia ta. 

Şi te-aş zări oricâte costume ai schimba,
Oricâte măşti ţi-ai pune să nu te pot cunoaşte.
Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra.
Tristeţea mea – din sute de mii te-ar recunoaşte.

(Fragment din scrisoarea trimisă de Radu Stanca soției sale Dorina, poreclită Doti, la data de 11 iunie 1951, Sibiu)

Trăiești, respiri, plângi, cazi, te ridici. Apoi, trăiește sublim, până doare!

Dod Procter, pictor

Dod Procter, a fost un artist englez și soția artistului Ernest Procter. Procter și soțul ei au urmat împreună școli de artă în Anglia și la Paris, unde au fost influențați de impressionism: Pierre Auguste Renoir și Paul Cezanne. Subiectele imaginilor ei au fost în mare parte portrete și flori.

Dod Procter-tropical-flowers
Dod Procter-Anemones-1936
Dod Procter-Autumn-Flowers-1946-Royal-Academy-of-Arts
Dod Procter
fruit
Dame Laura Knight, (1877-1970)
Dame Laura Knight, (1877-1970)

FEMEIE (Rabindranath Tagore)

Nu ești doar o creație a lui Dumnezeu, nu ești un produs al pământului, – Un bărbat te creează din frumusețea lui spirituală. Pentru tine, poeții, o, femeie, ai țesut o ținută scumpă,

Fire aurii de metafore pe hainele tale ard. Pictorii au imortalizat aspectul tău feminin pe pânză Într-o măreție fără precedent, într-o puritate uimitoare. Câte fel de fel de tămâie, culori ți-au fost aduse în dar, Câte mărgăritare din abis, cât aur din pământ. Câte flori delicate au fost smulse pentru tine în zilele de primăvară, Câte insecte au fost exterminate pentru a vă picta picioarele. În aceste sari și cuverturi de pat, ascunzându-și privirea timidă, Imediat ai devenit de o sută de ori mai inaccesibil și mai misterioasă. Într-un mod diferit, trăsăturile tale străluceau în focul dorințelor. Tu ești jumătate ființă, ești jumătate imaginație.

Dame Laura Knight, (1877-1970)
Dame Laura Knight, (1877-1970)