primul vals

După un timp, s-a furișat pe poarta inimilor noastre ființa unui vals făcută numai din farmec şi nostalgie.

― Îți amintești seara aceea când m-ai invitat la vals? mă întrebă ea. De atunci ai intrat în viata mea.( M. Drumes)

Femeia – pasiune și puterea acelor mâini – ca două aripi … Tu nu ești din cer venita la mine, de pe mare, ai venit.  Dragostea s-a consumat … pe pământ. Ochii de aur – fruct din dragoste.   – Buzele moi, gust de zmeură … erau. Vocea are urma ta, pe buze, și.. mi-e teamă, sa nu o șterg, de dor. Chipul sa nu-l uit. Când clipesc.  Lacrima, cu ce uitare sa-mi-o șterg?…  – Cu ape parfumate, de dor  … unele, au arome de regret, altele de iubire, pasiune, trădare, depărtare…  Eu,am sa păstrez  mângâierea, dragostea… aceea… care m-a făcut să mă simt cea mai frumoasă femeie din lume! 

„Până la ea, femeia fusese pentru mine o pluralitate, de la ea încoace femeia deveni unică şi o chema cu numele ei. E de neconceput cat am iubit-o […] ” ( M. Drumes)