O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

poteci de dor

Într-o zi mi-am adunat mica avere într-o basma şi am plecat în lume, atunci mi-am dat seama cât de puțin putem lua cu noi. Descălțată cu pantofi într-o mână am pornit într-o lume care mă aștepta,o lume de basm. O potecă care ducea, după cărţile citite, ea ducea spre un mal al marii unde delfinii se jucau în valuri de aur. Le-am povestit ce mi-se întâmplase m-au ascultat, oprindu-se din joaca lor,privindu-ma mirați. Obosită, soarele se înecă in mare,m-am așezat lângă o tufă, deasupra mea era în floare măceşul şi umbra lui parfumată avea sa-mi redea liniștea. Totul era de-o frumuseţe fără seamăn. Soarele începuse să apună, eu eram hotărâtă să nu mă întorc acasă, aici era o lume care mă împlinea. Soarele începuse să apună, lumina se stinse încet. Printre crenguțele de măces inflorit am întrezărit steaua mea, Venus , i-am spus sa se roage pentru mine, sa nu mă părăsească pentru că eram singură la răsăritul stelelor.. Steaua mea a a coborât peste mine, am suspinat adânc sub măceşul în floare, şi ochii ei de safir.

  • Nu plânge, de ziua ta îţi voi oferi un dar.. nu am văzut darul oferit, dar l-am întrezărit în anii care au urmat. Vor fi tremurat adesea părintii, vor fi suferit, dar tata se putea recunoaște totdeauna în mine. Aveam să mă înșel deseori, dar aveam să păstrez stima lor până la moarte. Stăteam seara la apusul soarelui pe treptele casei tristă. Într-o zi mama întrebându-mă „de ce oftezi”, i-am răspuns că mi-e greu să intru în casă, ploua cu întrebări, ea, nu era la prima uimire auzind răspunsul… Dar cum puteam să trăiesc fără surâsul tatei şi obrazul frumos al mamei. Știam că avea sa vina o zi în care voi pleca pe drumul meu. Înaintea plecării mele am învățat semnele iubirii adevărate, să cunosc măsură comparației, cum să nu ajung la marginea societății. Eram în căutarea unei lumi, am descoperit cartea. Părăsisem o lume şi intrăm în lumea zbuciumului, a dorului, a spaimei, la gândul surprizelor ce aveau să vină. 
  • Daca ai știi…

Comments on: "poteci de dor" (5)

  1. Să fie luminate şi presărate cu împliniri potecile vieţii tale!
    Sunt încântată să scriu sub acest titlu 😉

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: