Arta este darul iubirii

Un artist foarte sărac, ca multe genii, a scris o carte , a pictat, dar nimeni nu ia cumpărat picturile. El a refuzat să mănânce din banii soției sale. Suferind, pentru că nu a putut să-i asigure soției, confort. Așa că a petrecut o lună pictând o batistă. Darul neprețuit pentru iubita lui soție. Timp de o lună întreagă, pictorul nu și-a pictat picturile, a pictat o batistă – o minune, un miracol. Așa cum ”Michelangelo„ și-a pictat frescele în Capela Sixtină – incredibil de frumos. Arta este darul iubirii.

Pentru că atunci când iubești, dăruiești, daruri speciale, aduci bucurie, uneori, protejezi viața. Viața este minunea de a exista.

Și poți iubi la orice vârstă și sub orice formă.. La urma urmei, sufletul nu are vârstă.

Muzica este o sărbătoare veșnică a vieții.

raza de lumină

Noaptea stelele de pe satinul cerului străluceau, iar eu am îmbrăcat gândurile în cuvinte.  Cineva ma sunat în vis. Și parcă ar fi vrut să-mi adăpostească sufletul, călduros… Lăsând melodia; ai atins sufletul –

Dimineața am zâmbit. De Ce? De bucurie. O rază de soare s-a jucat veselă în geam, iar eu am zâmbit.
Darul lui Dumnezeu tulbură inima și mângâie sufletul!

o felie de viață

Nu vă fie teamă să încolțiți într-o piatră,
sub cer, frumusețea
spirituală nu are riduri nici vârstă

ea arde și zâmbește,

ca o stea în tăcere.

Erau doi el și ea. S-au găsit undeva, și acum trăiesc o viață, amuzantă, o viață obișnuită, dar fericită. Erau fericiți pentru că erau împreună, este mult mai bine decât să fii singur.

El a purtat-o pe brațe, a aprins stele pe cer noaptea, a construit o casă pentru Ea, să aibă un loc unde să trăiască. Și toată lumea spunea: „Totuși, cum să nu-l iubești, pentru că el este idealul! Și i-au ascultat pe toți, a zâmbit, dar nu a spus nimănui că Ea și-a făcut idealul: El era aproape de Ea. Era micul lor secret.

Ea l-a așteptat, s-a întâlnit și l-a văzut, a încălzit casa pentru ca Lui să-i fie cald și confortabil. Și toată lumea spunea, ”Cum să nu o porți pe brațe, pentru că a fost creată pentru familie. Nu e de mirare că e atât de fericită!” Ei au râs și nu au spus nimănui, că doar cu El și numai cu el, ar putea fi bine.

Trăiau, iubeau și erau fericiți. Și toată lumea s-a întrebat: „Cum, nu vă supărați unul pe celălalt, într-o  perioadă atât de lungă de timp? Da, există! Nu vrei ceva nou?” El nu a spus nimic. Doar că erau ei doi. A fost secretul lor, a fost ceva ce nu se poate explica, și nici nu trebuia să explice cuiva.

Concluzia

”Sensul vieții noastre veșnic pasională
este viața însăși în toată splendoarea ei.
Nu este nimic mai frumos decât
această viață ”păcătoasă” pe pământ”

Norii ascund stelele, pentru ca ulterior să poată fi împărțite pe rând, ca niște cadouri.