viața este ironie

Vibrez delicat în ritmuri de muzică, sunt credincioasă idealurilor de frumos, îmi modelez existenta după propriile gânduri, într-o lume a ego-ului, o lume a reflexiei. Un joc de lumină şi umbră. 

Sufletul e zid pe care atârnă portrete ale oamenilor dragi nouă, pe unii dintre ei îi uităm, la alții ne întoarcem din nou și din nou pentru a ne trece cu grijă vârfurile degetelor peste suprafața caldă și aspră a iubirii noastre. Un perete acoperit cu fragmente din poeziile noastre preferate, citate care au reușit să ne susțină în vremuri dificile, cuvinte profunde. Un peret, în câteva locuri, cu o împrăștiere de fisuri, cu tencuiala care se prăbușește undeva – urme ale celor mai puternice lovituri, din care scuturăm cu grijă praful și încercăm să-l acoperim cu timp vâscos pentru a întoarce cel puțin iluzia integrității anterioare. Sufletul este un zid de care ne-am sprijinit spatele pentru a sta în picioare. Să trăiești, să iubești, să respiri, să lupți, să cazi și să te ridici din nou, sprijinindu-te de perete cu o mână. Juliana Wilson

Rămâi!… 

Kiss the rain

Îmi  place foarte mult ploaia… Știa asta. Îmi  placea să mă plimb în ploaie. Nu am luat niciodată o umbrelă cu mine pentru că eram prea leneșă să o port peste tot. La o întâlnire cu ploaia, am ieșit fără el, și-i spuneam ploii: „Bună ziua!” Ploaia – accepți sărutul?  Și Ea zâmbea, fără să știe că El era cel care o săruta.

Iubesc această viață, chiar dacă se joacă fără reguli… Am citit postări despre iubirii, logodne, căsătorii, ascunse sub diferite ”artificii, falsuri”, care pun la încercare inteligența cititorului. Așa se trăiește în virtual, cu măști.🙃 Fără DEMNITATE!

Picăturile acelea de ploaie din zori cântă, nu plâng!
Pentru a vedea lumina sau umbra – alegerea este făcută de fiecare dintre noi!

Donna Alba

Donna Alba” de Gib Mihăescu, Apărut in 1935, anul morții scriitorului.

În urmă cu câteva luni am dat peste romanul Dona Alba, în bibliotecă, nu se citește ușor.

 O poveste despre căutarea obsesiva a idealului feminin, despre iubire pasională si trădare, O viată plină de sacrificii în numele iubirii inimii. Este Donna Alba un ideal feminin? O femeie fatala?

Fragment din roman.

”Donna Alba personajul ce mi-a răsărit în sulet atunci, demult cu unspreece ani în urmă, când ați trecut pe lândă mine pentru întâia oară. De atunci a rămas în visurile și aspirațile mele, fiind condamnat a nu o ajunge niciodată”

E întradeăr cumplită pedeapsa în nopțile albe – a vrut ca ochii lui s-o umple de fericirea lor.

 Femeia artă divină!

“Privirile mele au îmbrăţişat tot timpul cea mai mare frumuseţe pe care am văzut-o în viaţa mea, singura căreia i-am rămas credincios ani întregi în taina gândului meu, din clipa când, văzând-o înaintând pe stradă, cu maiestatea cu care înainta acum câteva clipe încoace, am ameţit ca de o lumină prea tare a soarelui, şi două cărţi enorme pe care le aveam în mână, pentru că mă aflam în faţa unei şcoli unde trebuia să trec un examen, au căzut cu zgomot la picioarele ei, ca cel mai sincer şi desăvârsit omagiu.

Ea a zâmbit atunci, mulțumindu-mi cu ochii atât de minunat, și mi se pare puţin înfricoșată, probabil de puternica detunătură a dicționarelor clasice, că zâmbetul ei s-a încrustat într-atât în sufletul meu ca şi hotărârea nestrămutată de a o regăsi si de a apăra dumnezeiasca apariție de orice înfricoșare, că nu ştiu ce-ar putea șterge această încrustaţie şi această hotărâre din sufletul meu, până acum ele au rămas intacte, daca nu și mai accentuate, ca în ziua dintâi, dacă mai e cu putință să mai crească vreun lucru care la origine este infinit”

PARFUMUL SUFLETULUI este o putere aparte, o carismă

sau vibrații speciale ale unei persoane, iar aceasta este

frumusețea uimitoare a artei misterioase de a fi tu însuți.

Muzică superbă, compusă de Ennio Morricone. E un spectacol! Am găsit-o pe YouTube, de atunci o ascult în fiecare zi! ( Nu e Donna Alba, ea era căsătorită cu un avocat)

Videoclipul are patru părți.